Doamnă Ministru!
La începutul lunii iunie am fost nevoită să renunț la concediul de îngrijire a copilului pentru a-mi continua activitatea pedagogică. Pentru a nu perturba activitatea elevilor mei, am luat decizia să mă formez profesional în timpul vacanței lor. Știrea privind indexarea salariilor pedagogilor am aflat-o fiind în compania colegilor mei de breaslă. Reacțiile au fost negative. De ce? Fiindcă modificări în învățământ se fac în fiecare an, adăugând pe umerii noștri câte o „piatră” în plus, și DOAR despre salariu se pomenește mai rar, iar „majorarea” se face DOAR la insistența noastră. Inițial m-am bucurat, până-n momentul în care am calculat cât reprezintă această majorare, mai exact, 263,12 lei. În total, un salariu neimpozitat va avea valoarea de aproximativ 3550 de lei. Doamnă ministru, cum ar fi să trăiți din acești bani o lună? Tot respectul pentru munca dvs., dar colegii mei nu muncesc mai puțin decât un ministru, în schimb, sunt răsplătiți neadecvat.
De la tribuna parlamentului, la minister, în guvern se tot vorbește despre lipsa cadrelor didactice și nondidactice, despre faptul că numărul lor e în scădere, cererea fiind de șase ori mai mare decât oferta. Motivul cred că-l cunoașteți: pedagogia nu mai este atractivă din cauza salariilor mici. În contextul indexării, vă reamintim că, la începutul lui 2017, ceream o majorare cu 50% a salariilor, și nu o indexare, doamnă ministru.
Și, că să înțelegeți că majorarea salarială cerută nu e un moft, ci o necesitate, am să vă prezint doar unele crâmpeie din discuțiile cu colegii despre nevoile lor:
✓ Valentina, profesoară:
„Cât mă bucur că anul ăsta copiii nu-mi permit să merg la Moscova pe perioada concediului… Le-am promis că stau acasă, dar cu ce mă încălzesc la iarnă? Nu știu…”
Dvs. știți cum e să mergi în timpul concediului la altă muncă doar pentru că salariul nu-ți permite să te odihnești?
✓ Aliona, secretară:
„Am muncit un an, dar nu promit că mai rămân aici și anul următor. Fratele meu lucrează în industria automaticelor, și salariul lui depășește 5000 de lei pe lună. Mie însă mi-e rușine să spun ce salariu am. Noroc de soț că mai are de lucru, căci, dacă se întoarce acasă, vai de noi toți.”
Dvs. v-ați întrebat vreodată cum e să nu-ți vezi familia luni în șir?
✓ Raisa, pedagog:
„Am primit banii de concediu și salariul, 12 mii de lei pentru 4 luni. Din start, am rambursat un credit, câte 3000 de lei lunar pentru iunie, iulie și august. Am rămas cu 3000 de lei pentru toată vara.”
Doamnă ministru, cum ar fi să trăiți cu 1000 de lei pe lună?
✓ Viorica, director adjunct pentru instruire:
„Doamna Galina a plecat pentru câteva luni, dar, în cele din urmă, s-ar putea să nu se mai întoarcă. De unde luăm un alt specialist?”
✓ Larisa, ajutor de educator:
„Da, mi s-a căsătorit fiica. De-am fi noi sănătoși ca să-i putem ajuta, dar, cu salariul meu, nu văd ei mare ajutor, sărmanii.”
Și acestea sunt doar câteva probleme, toate generate de salariile prea mici…
Doamnă Babuc, acesta este doar vârful aisbergului, în realitate însă lucrurile stau mult mai prost decât am putut reda în aceste rânduri și credeți-mă că se vor agrava și mai mult. Iar deficitul de cadre didactice va crește în următoarea perioadă, deoarece pedagogii sunt oamenii care le înțeleg pe toate, însă doar până-n momentul în care vor intra în cancelarie și vor anunța că, începând cu ziua de azi, sunt în grevă generală (asta va fi varianta fericită) sau vor demisiona. Această zi poate fi chiar la începutul acestui an școlar. Așa că mergeți în concediu și prindeți puteri, între timp însă cereți-le subalternilor dvs. și colegilor din guvern să caute resurse pentru o majorare de cel puțin 50% pentru începutul anului școlar, căci, altfel, va urma un an greu și pentru dvs., nu doar pentru acei (pedagogi) care CRESC MOLDOVA.
Profund decepționată,
Ana Turtureanu
P.S. Rog să-mi oferiți un răspuns public, deoarece și această scrisoare va fi publicată.
