Genul acesta de citate care se vor subtile, dar de fapt nu sunt, au și un nume – „rahaturi pseudo-profunde”, după cum arată un studiu din 2015. Pe Facebook găsești multe pagini cu asemenea citate. Spre exemplu, pagina lui Tony Poptămaș care are peste 2,3 milioane de like-uri, este locul ideal unde poți găsi așa ceva. Găsești de toate și dintre cele mai inutile.
În 2015, cercetătorii canadieni au studiat acest fenomen al prostiilor pseudo-profunde. Ei au descoperit că oamenii care le iau în serios au abilități cognitive mai slabe și sunt mai predispuși să creadă în paranormal, medicină alternativă și teorii ale conspirației.
Cercetătorii suedezi au studiat și ei fenomenul, pentru a vedea ce legături există între receptivitatea de a crede în treburi pseudo-profunde și comportamentul oamenilor. Ei au chestionat peste 1.000 de suedezi, rugându-i să stabilească cât de profunde sau nu erau 14 propoziții. Jumătate din ele erau profunde cu adevărat („Profesorul îți poate deschide ușa, dar trebuie să pășești înăuntru”), pe când cealaltă jumătate erau pseudo-profunde („Sănătate și toleranța oferă creativitate pentru viitor”).
Pe lângă asta, participanților le-au fost puse întrebări cu privire la donații și voluntariat pentru cauze nobile. Astfel, cercetătorii au descoperit că acei participanți care considerau profunde citatele pseudo-profunde erau mai puțin predispuși să doneze pentru caritate sau să defășoare activități de voluntariat.
La rândul lor, participanții care știau să facă diferența au dat dovadă de o deschidere mai mare cătr activitățile care fac bine societății.
Cercetătorii au explicat că acest studiu nu se vrea să fie unul zguduitor, ci mai degrabă o contribuție interesantă într-un câmp nu foarte studiat. Întregul studiu îl găsești AICI.
