„Vecinul meu avea atelier și eu mă duceam și mai ștergeam praful pe acolo. Ea m-a ales, nu eu am ales sculptura. Acum știu asta cu siguranță. Cu timpul mi-am dat seama că asta este. Muncind mult, cu pasiune. Cred că doar pasiunea m-a ținut, mă ține și mă va ține”, Mihai Botnari, sculptor.
Mihai Botnari este un tânăr din Porumbeni, care a transformat pasiunea întâmplătoare din copilărie în una pentru restul vieții. Acesta a fost îndrumat de vecinul său, sculptor și el de meserie, iar mai apoi a continuat să desprindă secretele sculptatului perfect la o școală profesională din Chișinău.
„Primele lucrări au fost din lemn. Am început de la triunghiuri. După aia floricele, frunzulițe. Cea mai veche lucrare pe care am făcut-o la școală profesională este acest berbec. Aici am fost cel mai sincer om”, Mihai Botnari, sculptor.
Ulterior, a mers să studieze în România, iar în prezent este masterand la Universitatea Națională de Arte din București. Este îndrăgostit de lucrările lui Michelangelo, fiind pasionat de corpul uman. La această sculptură, de exemplu, care are aproape 2 metri în înălțime, Mihai a lucrat mai bine de o săptămână.
„Acesta a fost cu ață, după aia cu compasul luam și măsuram modelul. Adică luam măsurările mari”.
„Din ultimul pe care îl am este portretul tatălui, care a fost și lucrarea de licență. El poate să arate, nu știu dacă pot să zic, evoluția sau viața mea de student. După cum i-am prins caracterul, după cum a fost sculptat, el este cel care îmi este la suflet”, Mihai Botnari, sculptor.
Mihai a studiat și în Italia, unde a descoperit piatra.
„Nu am învățat-o tot, dar o bază mi-am pus destul de bună. Ceea nu puteam să mi-o pun aici în Moldova și nici măcar în România. Lipsa de materiale, lipsa de profesori, care să te învețe. Acum îmi dau seama că tot ce am făcut eu, aproape este egal cu zero. Poate nu zero, dar 0,1 pentru că este abia începutul. Dar câte am de învățat, acest lucru mă fascinează. Am foarte, foarte mult de învățat”, Mihai Botnari, sculptor.
Este greu să fii artist. Mai ales când este vorba de bani. Mihai spune că, deocamdată, reușește să se întrețină financiar, însă nu din sculpturi, ci datorită burselor.
„Până acum la licență am fost norocosul să fiu susținut din burse. Am fost bursier al statului Român, am mai luat două burse, Erasmus, de la Principesa Margareta. Acesta a fost norocul: să mă mențin în domeniu”, Mihai Botnari, sculptor.
Și-a expus lucrările sale la mai multe expoziții din România. A avut chiar și expoziții personale, iar toamna aceasta va organiza și una la Chișinău.
„Avem patru tineri, care au fost premiați la o Gală. Vom face expoziția noastră „Identități”. Sper să iasă bine, va fi prima expoziție în Moldova”, Mihai Botnari, sculptor.
Modest din fire, Mihai a evitat să vorbească despre o nouă provocare din viața sa: cea de a ciopli o sculptură ce va fi expusă în Europa, la care lucrează alături de un artist de renume. Visul tânărului este să devină un sculptor cu renume, iar pentru asta muncește în fiecare zi.
„Dar nu pot să nu sculptez, indiferent. Mă gândesc, idei, non-stop. Poate chiar și când mănânc vine o idee bună. Ce o să fie, o să fie. Zic că o să fie bine. Am să fac tot posibilul, am să insist. Dacă nu am să fac asta, am să fiu toată viața nefericit”, Mihai Botnari, sculptor.
Reporter: Ana Sârbu
Imagine: Tudor Bigu
