Reclamantul, Ivan Kolobychko, de naţionalitate ucraineană, născut în 1963 şi locuieşte în Tiraspol. În faţa Curţii reclamantul s-a plâns, în temeiul Articolelor 2, 3 şi 13 din Convenţie, de moartea fiului său în timpul executării serviciului militar obligatoriu și de lipsa unei investigații efective asupra circumstanțelor morții acestuia.
Mai exact, la 29 iulie 2007 Evghenii Kolobychko, fiul reclamantului a fost înrolat, în armata „Republicii Moldovenești Nistrene” („rmn”), ca militar în termen, într-o unitate militară cu sediul la Tiraspol.
Potrivit materialelor dosarului la data de 20 septembrie 2007, el a părăsit unitatea militară, aflându-se mai mult de o lună la vărul său, în Bender. După cum rezultă din declarațiile scrise ale reclamantului, ale soției și verișoarei Evghenii Kolobychko a avut mai multe vânătăi pe corp, urmare a supunerii la hărţuiri și abuz.
Potrivit reclamantului fiul acestuia a fost întors în unitatea sa militară la 24 octombrie 2007.
La data de 1 noiembrie 2007, reclamantul a fost informat că fiul său a fugit din nou de unitatea militară.
La data de 03 ianuarie 2008 a fost găsit un corp descompus în uniformă militară pe malului râului Nistru.
La data de 04 ianuarie 2008, la iniţiativa autorităţilor „rmn“, a fost efectuată o expertiză medico-legală a corpului respectiv. Curtea nu cunoaşte conţinutul acestui raport.
Expertiza genetică din 4 februarie 2008, comandată de autoritățile „rmn“, și efectuată de un expert de la Ministerul Apărării al Federației Ruse, a arătat că corpul era cel al lui Evghenii Kolobychko. Raportul respectiv a indicat în continuare că, moartea a fost cauzată de înec și corpul a rămas în apă timp de aproximativ de patru săptămâni.
La o dată nespecificată dosar, „procuratura militară“ a „rmn“, a iniţiat o anchetă penală privind moartea lui Evghenii Kolobychko și l-a recunoscut pe reclamant în calitate de parte vătămată.
Printr-o scrisoare din 29 decembrie 2008, procuratura l-a informat pe reclamant că ancheta a fost suspendată pe motiv că nu a fost identificată nicio persoană care ar putea fi acuzată, indicând că copia deciziei de suspendare nu putea fi furnizată părții vătămate.
Între timp, la data de 05 februarie 2008 autorităţile moldoveneşti au iniţiat o anchetă penală, la plângerea reclamantului, privind moartea lui Evghenii Kolobychko.
La data de 02 aprilie 2008 reclamantul a depus, de asemenea, o plângere Procurorului General al Federației Ruse denunţând uciderea fiului său și abuz pe care el ar fi suferit în timpul serviciului militar.
Prin scrisoarea din 25 aprilie 2008, Procurorul General al Federației Ruse a remis plângerea reclamantului Procurorului General al Republicii Moldova.
Potrivit unui raport de expertiză medico-legală din 29 iulie 2008, întocmit de un expert desemnat de organul de urmărire penală din Moldova, în sinusul sfenoid a lui Evghenii Kolobychko a fost prezentă apă, fapt care ar fi susținut teza unei înecări. Raportul a precizat, de asemenea, că organismul a fost în stare de descompunere și nu a putut fi detectat nici o leziune provocată înainte de moarte. În cele din urmă, expertul a declarat că concluziile sale s-au bazat pe constatările din raportul medico-legal din 4 ianuarie 2008.
Prin Ordonanța din 29 octombrie 2009, Procurorul General al Republicii Moldova a suspendat urmărirea penală în presupusa ucidere a lui Evghenii Kolobychko pentru motivul că nici o persoană nu a fost identificată pentru a fi pusă sub acuzare. S-a afirmat că organul de urmărire penală l-a audiat pe reclamant și că, având în vedere contextul cauzei, ea a luat toate măsurile procedurale care au fost în puterea sa de a clarifica circumstanțele cazului. În același timp, s-a ordonat ofițerul responsabil de dosar să întreprindă măsuri de investigație pentru a stabili identitatea potențialilor făptuitori și să raporteze progresul acestei cercetări, cel puțin o dată la fiecare șase luni.
Decizia Curții
Curtea a concluzionat că Republica Moldova şi-a onorat obligaţiile pozitive ce decurg din Articolul 2 din Convenţie, a iniţiat o urmărire penală, a dispus efectuarea expertizei şi a audiat reclamantul.
În ceea ce priveşte Rusia, Curtea a constatat că Rusia a exercitat un control efectiv asupra „rmn” în timpul perioadei de referinţă. În virtutea continuării sprijinului său militar, economic și politic pentru ”rmn”, fără de care acesta din urmă nu ar putea supraviețui altfel, responsabilitatea Rusiei în temeiul Convenției este angajată în ceea ce privește încălcarea drepturilor reclamantului.
În concluzie, având în vedere constatările sale de mai sus, Curtea a constatat că Federația Rusă a încălcat Articolul 2 din Convenție, sub aspect procedural.
Reclamantul a cerut 60.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 2.400 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.
Curtea a acordat reclamantului 20.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 2.400 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli și urmează a fi achitați de către Federația Rusă.
