A.B. este o femeie, acum în vârstă de 64 de ani, dintr-o localitate a raionului Strășeni, care a fost violată de un tânăr din mahala pe nume R.R. Violul a avut loc în luna iunie 2012. Chiar dacă A.B. a solicitat acordarea unui prejudiciu moral echitabil pentru a compensa prejudiciile cauzate prin infracțiune, Judecătoria Strășeni a decis acordarea unei despăgubiri morale în sumă de 3 mii de lei pentru femeia violată. De asemenea, prin sentința instanței de fond, bărbatul a fost condamnat la 3 ani de închisoare. Ulterior, Curtea de Apel Chișinău a casat parțial sentința Judecătoriei Strășeni din ianuarie 2013 și a decis aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu suspendare condiționată, acesta fiind pus în libertate.
La 21 februarie 2014, reclamanta a expediat o plângere în adresa CtEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului) în care a invocat violarea art. 3 din CEDO (Convenția Europeană a Drepturilor Omului) de către Guvernul Republicii Moldova, prin faptul că A.B. a fost abuzată, umilită de o persoană către o persoană care nu a suportat o pedeapsă descurajantă. În rezultatul aplicării unei pedepse non-privative de libertate, A.B. a continuat să fie victimizată de agresor pentru că aceasta l-a denunțat autorităților. Instanțele naționale au decis ca reclamantei să-i fie acordat în calitate de prejudiciu moral suma de 170 de euro pentru a acoperi toate suferințele care le-a avut în legătură cu calitatea de victimă a unei infracțiuni de viol. Acordarea unei astfel de sume derizorii i-a provocat reclamatei și mai multe suferințe, acest fapt fiind calificat de către acesta ca o modalitate de a fi luată în derâdere de către instanțele naționale.
Nu în ultimul rând, instanțele de judecată au decis acordarea în calitate de prejudiciu moral a unei sume derizorii de doar 3 mii de lei, care a amplificat umilința și suferințele prin care a trecut victima, având în vedere mai ales circumstanțele cauzei și vârsta înaintată.
La 2 mai 2017, CtEDO a comunicat Guvernului Republicii Moldova plângerea reclamantei A.B. Având în vedere aparența existenței unei violări evidente a drepturilor reclamantei, Curtea a propus Guvernului să achite reclamantei suma de 7.500 de euro în calitate de sumă care să acopere toate prejudiciile morale și materiale, inclusiv costurile și cheltuielile suportate de reclamantă. La 15 noiembrie 2017, Guvernul Republicii Moldova a decis să expedieze observații asupra circumstanțelor de drept și de fapt ale cauzei și a solicitat declararea plângerii ca fiind inadmisibilă. La 31 ianuarie 2018, reprezentantul reclamantei a expediat opinia sa cu privire la observațiile Guvernului și a solicitat constatarea violării art. 3 din Convenția privind Drepturile Omului.
După expedierea observațiilor asupra admisibilității și fondului cauzei, la data de 20 iulie 2018, Guvernul Republicii Moldova și reclamanta au ajuns la un acord prin care Guvernul își asumă angajamentul să achite suma de 7500 de euro, în calitate de prejudiciu moral, material și costuri și cheltuieli.
Reclamanta a reiterat toate suferințele și emoțiile care mai persistă și în prezent în cadrul unei investigații jurnalistice (sub anonimat), care a fost realizată și publicată în perioada iunie – august 2017.
Potrivit avocatului Asociației Promo-LEX, Vadim Vieru, „instanțele naționale de judecată se pare că nu au ținut cont de circumstanțele cazului, care nu este unul ordinar, de mediatizarea intensă a acestuia, vârsta victimei și condițiile în care a avut loc infracțiunea. Instanța de judecată nu motivează sub nici o formă soluția adoptată, fapt ce a amplificat considerabil sentimentul de frustrare și injustiție pe care-l avea victima. Curtea Supremă de Justiție ar trebui să asigure că există o practică unitară legată de aplicarea pedepselor pentru infracțiuni de viol și deciderea acordării victimelor în calitate de sume pentru acoperirea prejudiciului moral și material în volum echitabil”.
