Potrivit lhr.md, reclamantul, Sergiu Carpov, este născut în 1963 şi este din Orhei. În septembrie 2009 reclamantul a intentat o acţiune civilă împotriva unei companii care se afla în proces de insolvabilitate.
La data de 18 decembrie 2009 Judecătoria Drochia a admis acţiunea reclamantului şi a dispus încasarea sumei de 24.957 lei cu titlu de prejudiciu material şi 749 lei cu titlu de costuri şi cheltuieli. Reprezentantul companiei nu a fost prezent la şedinţă. La data de 28 decembrie 2009 secretariatul judecătoriei a expediat în adresa companiei hotărârea motivată prin intermediul poştei cu scrisoare simplă.
La data de 11 ianuarie 2010 reclamantului i-a fost eliberat un titlu executoriu în baza hotărârii din 18 decembrie 2009.
La data de 10 februarie 2010, într-un alt set de proceduri privind insolvenţa companiei pârâte, administratorul a completat lista creditorilor, făcând referire expresă la hotărârea din 18 decembrie 2009 şi sumele exacte încasate prin această hotărâre; instanţa de judecată a emis o hotărâre pe marginea listei completate a creditorilor în aceeaşi zi.
La data de 26 aprilie 2010 administratorul insolvabilităţii a companiei pârâte a declarat apel la hotărârea din 18 decembrie 2009. Reclamantul s-a opus acestui apel invocând că este tardiv. El a indicat că termenul limită pentru declararea apelului a expirat după expedierea hotărârii respective şi că administratorul insolvabilităţii cunoştea despre hotărârea din 18 decembrie 2009, din moment ce în februarie 2010 el a informat instanţa de insolvabilitate despre hotărârea respectivă.
La data de 28 septembrie 2010 Curtea de Apel Bălţi a admis apelul declarat şi a casat hotărârea din 18 decembrie 2009, respingând acţiunea reclamantului.
La data de 26 ianuarie 2011 Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul reclamantului, necomentând în nici un fel obiecţia reclamantului privind tardivitatea apelului.
În faţa Curţii reclamantul s-a plâns în temeiul Articolului 6 § 1 din Convenţie că decizia Curţii de Apel Bălţi de a anula hotărârea din 18 decembrie 2009, care îi era favorabilă, urmare unui apel declarat peste termen, i-a încălcat dreptul acestuia la un proces echitabil şi în temeiul Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie că anularea hotărârii a dus la pierderea dreptului de proprietate.
Decizia Curţii. Curtea a constatat în unanimitate violarea Articolului 6 din Convenţie, dreptul la un proces echitabil. Ea a notat că reclamantul a pierdut o hotărâre favorabilă acestuia. Disputa dintre părţi a fost dacă apelul din 26 aprilie 2010 a fost depus în termenul legal. De asemenea, Curtea a constatat, în unanimitate, violarea Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, că anularea unei hotărâri care a devenit definitivă şi fără drept de apel a constituit o ingerinţă în dreptul reclamantului la protecţia proprietăţii. Chiar presupunând că această ingerinţă poate fi considerată ca servind un interes public, Curtea a constatat că nu a fost justificată deoarece nu a fost asigurată o balanţă echitabilă şi reclamantul a suportat o sarcină individuală excesivă.
Reclamantul a cerut 3.200 Euro cu titlu de prejudiciu material, 2.500 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 1.480 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli. Curtea a acordat reclamantului 2.500 Euro cu titlu de prejudiciu material, 2.000 Euro cu titlu de prejudiciu moral şi 1.480 Euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.
