Curtea a examinat contestația și a observat că unitățile comerciale provizorii (i.e. pavilionul, chioșcul/ghereta) pot funcționa în condiții mai puțin rigide decât cele stabilite pentru unitățile comerciale staționare (i.e. magazinele, supermagazinele, magazinele mixte etc.). Acest fapt le permite să fie amplasate în cele mai accesibile și mai aglomerate locuri pentru grupurile protejate, dar și să fie reamplasate într-o altă locație (i.e. la o distanță mai mare de 200 m), fără a fi necesare eforturi insurmontabile.
De asemenea, Curtea a constatat că în timp ce produsele din tutun nu sunt vizibile de la intrarea în magazine, în cazul gheretelor acestea sunt la vedere, fapt care le asigură o vizibilitate sporită pentru publicul larg și, în special, pentru grupurile protejate.
„Această constatare corespunde datelor științifice, potrivit cărora persoanele care frecventează instituțiile de învățământ tind să procure adesea produse din tutun de la unitățile comerciale mici, deoarece asigură o vizibilitate mai înaltă a acestor produse”, se spune în decizia Curții.
Astfel, potrivit CC, nivelul accesibilității unităților comerciale provizorii este mai mare decât în cazul unităților comerciale staționare. Acest fapt le asigură un volum mai mare de vânzări ale produselor din tutun decât în magazine, supermagazine, magazine mixte etc. Astfel, având în vedere faptul că produsele din tutun reprezintă un produs principal pentru unitățile comerciale mici, unitățile respective pot fi considerate cea mai populară sursă pentru procurarea produselor din tutun în rândul grupurilor protejate.
Curtea a ținut cont și de riscul comercializării produselor din tutun către minori și a considerat că unitățile comerciale staționare dispun de mai multe garanții (i.e. camere video) decât unitățile comerciale provizorii. Curtea a pornit de la prezumția că unitățile comerciale staţionare sunt în măsură să respecte mai riguros interdicția de a comercializa produse din tutun către minori, decât unitățile comerciale provizorii, și a considerat că tratamentul diferențiat existent în acest caz este justificat.
Totodată, Curtea a avut în vedere faptul că de la adoptarea interdicției contestate până când aceasta a devenit operantă, unitățile comerciale au avut la dispoziție o perioadă suficientă (i.e. patru ani) pentru a se adapta la noile condiții impuse de legislator.
Evaluând caracterul global al interdicției contestate, Curtea a ajuns la concluzia că unitățile comerciale provizorii dispun de suficiente elemente care echilibrează dezavantajul invocat de către autorul sesizării. Prin urmare, măsura contestată nu contravine articolelor 9 alin. (3), 54 și 126 alin. (2) lit. b) din Constituție.
Astfel, Curtea a respins sesizarea depusă de către dl Simion Grișciuc, care deținea, la data depunerii sesizării, funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova și a recunoscut constituțional articolul 25 alin. (6) din Legea nr. 278 din 14 decembrie 2007 privind controlul tutunului.
Noile modificări ale Legii cu privire la controlul tuturnului au intrat în vigoare la 1 ianuarie curent, unitățile comerciale au avut la dispoziție patru ani pentru a se adapta la noile condiții impuse de Legislativ.
