Alarme care nu alarmează pe nimeni. Astfel poate fi descris actualul sistem de înștiințare a populației în caz de pericol. Deși alarmă are scopul de a ne preîntâmpina despre riscurile existente, oamenii spun că de câte ori o aud, niciodată nu o iau în serios. Între timp, întreținerea sistemului de avertizare ne costă anual aproape jumătate de milion de lei. Responsabilii afirmă că planifică modernizarea lui, însă când, nu se știe.
Moștenit încă de la Uniunea Sovietică, sistemul de avertizare centralizată a populației este utilizat și astăzi. Din fericire, însă, cel mai des oamenii aud sirena doar în regim de testare. Toți însă au versiuni diferite privind semnificația acesteia.
„Auzim o sirenă prin oraș, știți ce semnifică ea? – Alarmă, deva de genul că trebuie să se întâmple”.
„– Cum aflăm ce pericol este anume? Dacă e cutremur, sau e inundație, sau e bombă? Cum aflăm? – Cred că poate să fie un semnal deosebit, dar nu-s la curent”.
Conform Regulamentului aprobat mai bine de zece ani, administrațiile publice locale sunt obligate să informeze populația despre un pericol real. Întrucât consideră această metodă învechită, unele licee din Capitală au alarme proprii. În situații excepționale, acestea difuzează un mesaj pre-înregistrat cu instrucțiuni clare pentru elevi. Responsabilii spun că acest lucru a fost făcut pentru a evita panica, deoarece nu toți copiii știu ce să facă.
„Sincer, nu acționez imediat, dar încerc să-mi ascut simțurile, să fiu în siguranță”.
„În primul rând, încerc să nu mă panichez. În al doilea rând sun la serviciile 112 și aștept sosirea”.
„Încercăm să ne păzim de pericol, cumva să intrăm într-o încăpere sigură”.
SERGIU AXÎNTI, DIRECTORUL LICEULUI „ȘTEFAN CEL MARE”: „Noi avem chiar sirena înregistrată. Respectiv, elevii toți se evacuează din școală și se deplasează în locul stabilit, pe care îl cunosc”.
Iar alte instituții de stat, precum unele spitale, aleg să acționeze pe vechi. După ce aud alarma, responsabilii trebuie să găsească un televizor sau un radiou, să asculte mesajul de alarmă difuzat și să primească instrucțiuni de la oficiali. După aceasta, pacienții pot fi evacuați.
CONSTANTIN ZDEREA, SPECIALIST PROTECȚIE CIVILĂ A SPITALULUI SFÂNTA TREIME: „În caz de avertizare, este necesar de a include toate sursele de mass-media și de a asculta informația. Acționează conform planului. Se informează conducerea spitalului despre situație, se alertează pacienții”.
După ce a aflat că sistemul vechi și ineficient de avertizare este întreținut din bani publici, și ne costă o sumă colosală, un activist civic a adresat recent o petiție autorităților, cerând ca acesta să fie scos din funcție. În schimb, bărbatul a propus introducerea unui sistem inovativ de avertizare prin mesaje, dar a primit refuz.
RODION GAVRILOI, ACTIVIST CIVIC: „Marea majoritate a populației din Moldova dețin telefoane mobile, chiar și cele simple, ei pot să primească sms-uri sau alte tipuri de mesaje. Chișinăuenii ar putea să primească un mesaj să rămână în case, să țină ușile și ferestrele închise sau există un alt pericol în care noi ar trebui toți să ieșim din clădiri”.
Responsabil de sistemul de avertizare este Inspectoratul pentru Situații Urgente. Directorul-adjunct al acestuia ne-a declarat că alarmele au fost instalate încă în 1980 și erau orientate spre riscurile cu caracter militar. Astăzi, însă, în Republica Moldova sunt doar riscuri provocate de calamități naturale, precum cutremurele sau inundațiile. Astfel că sistemul, performant în trecut, în prezent este depășit și aproape inutil.
ALEXANDRU OPREA, ȘEF-ADJUNCT AL IGSU: „Acest sistem care încă mai există, sigur nu mai corespunde nici provocărilor actuale, dar nici nu întrunește condițiile necesare. O sirenă, chiar dacă și o să fie inclusă, ea nu o să aducă mare valoare populației, având în vedere faptul că omul nu o să reușească să primească toată informația completă când vine cutremurul. Dacă el o să acopere cel puțin 2-3 procente din populație, tot este un pas înainte”.
Totuși, deși autoritățile recunosc că sistemul de alarmă este ineficient, anual sunt prevăzuți bani grei pentru întreținerea lui. Astfel, IGSU a încheiat un contract cu operatorul de telecomunicații Moldtelecom, conform căruia inginerii se obligă să testeze sirenele cel puțin odată pe an. Acest lucru ne costă aproximativ un sfert de milion.
ALEXANDRU OPREA, ȘEF-ADJUNCT AL IGSU: „La această sumă se pot adăuga sumele pe care le achită autoritățile publice locale. Spre exemplu Primăria Chișinău achită în jur de 100 de mii de lei. În anii precedenți, cifra era în jur de 300-400 de mii de lei pe an. Comparând cu cheltuielile pe care le au colegii din alte state, care se ridică la câteva sute de mii de euro pe an, eu cred că această sumă este cu mult mai mică”.
Potrivit responsabililor, în viitor sistemul de avertizare ar putea fi modernizat. Acum, însă, proiectul se află doar la etapa de studiu al posibilităților. Investiția pentru un sistem nou ar oscila între trei și cinci milioane de euro. În prezent, în Republica Moldova sunt peste 270 de sirene, dintre care 115 în capitală. Doar circa 100 dintre acestea sunt active. De când au fost instalate, în anii 1980, acestea au sunat doar local, in timpul inundațiilor din 2008 si 2010.
Reporteră: Diana Popa
Imagine: Tudor Bigu, Mark Diaconu
