Paștile Blajinilor este o zi de pomenire a tuturor răposaților la cimitir. Există și obiceiul local, întemeiat creștinește, prin care creștinii își împărtășesc bucuria Învierii Domnului împreună cu cei trecuți la Domnul, la cele veșnice – părinţi, rude, strămoși şi prieteni. Teologul Serghei Crudu spune că prin marcarea Blajinilor „se afirmă credința și nădejdea în învierea cea de obște a celor adormiți sau fericiți”.
Potrivit teologului, „e trist că unii înțeleg prin această sărbătoare doar obiceiul străin de ortodoxie de a bea și a mânca pe la morminte, de-a etala, cu această ocazie, anumite ținute vestimentare neadecvate acestui spațiu sacru, care este dormitorul celor răposați, sau mai grav este acea întrecere între pomeni și schimbul lor între rude, fapte care nu aduc niciun folos nici morților, nici celor vii, pentru că morții nu mănâncă, nici nu beau, potrivit învățăturii creștine”, scrie IPN.
Această zi ar trebui să fie marcată prin rugăciune și milostenie față de cei nevoiași, în numele celor adormiți. Din păcate, spune teologul, mulți fac pomeni după „moda lumii” și nu așa cum ne învață Mântuitorul Hristos, „care zice să facem milostenie cu cei săraci, neputincioși, șchiopi, orbi, care au nevoie și se bucură de aceste daruri”.
Potrivit tradiției, în această zi creștinii aduc, ca daruri pe morminte, prosoape, colaci, păşti, cozonaci, păsculiţe mici sau bucăţi de cozonac, fiecare pomană având câte o lumânare din ceară curată de albini şi câte un ou roşu, precum și vin, pe care-l toarnă preotul pe mormânt în semnul crucii după cântarea „Veșnica pomenire!”.
