Și astăzi, cel mai mare cimitir din Capitală a fost locul unde s-au adunat mii de oameni pentru a-i pomeni pe cei morți. Nelipsite au fost bucatele tradiționale și sticlele cu vin. Și cerșetorii au profitat de ocazie ca să-și suplinească proviziile pentru o săptămână înainte. În schimb, în sectorul morților fără identitate nu era zare de om și de lumânare aprinsă. Aici, crucile pe care stau doar numere in loc de nume sunt distruse de timp, iar de morminte nu are grija nimeni.
Până să intre în cimitir, unii chișinăuieni au trecut pe la tarabele cu flori vii.
„Ieri a fost mai bine. Astăzi nu cred, pentru că e puțin, toți au plecat la țară.”
„Aici se odihnesc răposații, ei mirosul nu îl simt, dar totuși cred că pentru ei e mai plăcut.”
Pentru că florile vii au costat ceva mai mult decât în zilele obișnuite, rânduri s-au format și lângă tarabele unde se vindeau compoziții florale din plastic.
„Pentru că sunt mai ieftine. Nu avem bani să cumpărăm flori vii. Aici totul este scump. Doar din acest considerent luăm flori artificiale.”
Tradițional, oamenii i-au pomenit pe răposați cu sarmale, carne, plăcinte și alte bucate tradiționale.
„Găluște, maieră prăjită, ouă vopsite, plăcinte. De toate celea câte o leacă.”
„Ieri am fost toți la țară, la părinți, la noi în sat, astăzi am venit la Chetrosu la fratele decedat, și acum am venit aici la nănașii. Facem sărmăluțe, dulciuri aducem, pomenuțe simple, nu fastuoase.”
Au fost și din cei care au renunțat la mesele din cimitir.
„Facem o masă acasă, de pomenire. Îi pomenim, ce am la nepoți le dau de pomană acasă, nu venim aici. Aici cuiva aș la străini. De mâncat nu mâncăm la cimitir, de băut nu bem.”
Și dacă unele morminte au adunat în jurul lor mai multă lume, pe domnul Ghenadie l-am găsit singur. El spune că a venit de la Moscova că să-și pomenească rudele decedate.
„Eu ieri abia am aterizat. Am venit iată la mormântul mamei, mai departe e bunica, la alt cimitir e sora. Înainte, iată, veneam în ospeție, la unul, la altul, dar acum iată așa.”
Sărbătoarea a picat la țanc pentru cerșetori, care spun că își fac provizii pentru o săptămână înainte. Mai puțin vorbăreți au fost cei care și-au luat și copiii.
„Vreau să vorbesc cu domneavoastră. De ce sunteți nevoită să cerșiți astăzi…Lăsați oamenii în pace…”
„Suntem nevoiți că suntem romi și nu avem de lucru. Și dacă nu avem lucru, ce să facem, cerem și noi ca la oameni. Și bodaproste iaca mi-au dat, am familie mare. Cam pe câte zile o să vă ajungă mâncarea? Cozonacii îi mâncâm mai degrabă, colacii îi strângem la uscat și ne ajunge la o săptămână, șapte nepoți am.”
Pe cărările cimitirului a răsunat și muzică, interpretată de câțiva coriști.
Totuși, într-un colț de cimitir nu prea am văzut pe nimeni. Este sectorul morților fără identitate. În loc de nume, pe cruci stau cifre, iar de pomană nu dă nimeni.
„În acest sector se pare că nu au mai pășit oamenii de ani de zile. La mormintele de aici în loc de crui sunt instalate niște scânduri, iar în loc de nume pe ele sunt scrise niște cifre care de abia se mai observă. Aici și-au găsit locul de veci persoanele care așa și nu au fost identificate. Cel mai trist este că astăzi, pentru ele nu vor fi aprinse nici lumnări și nu vor fi citite nicio rugăciune”, Sergiu Niculiță, reporter TV8.
Astăzi a fost ultima zi când moldovenii au sărbătorit Paștele Blajinilor. De mâine, oamenii revin la muncă.
