Paraclis într-un cămin al Universității Tehnice. Responsabil de el este Mitropolia Basarabiei, care susține că lăcașul nu este destinat slujbelor, ci studenților care simt nevoia de a se ruga. Preotul vine aici mai mult sâmbăta și duminica, spun cei din cămin, sau atunci când este chemat.
Paraclisul a fost amenajat într-o odaie din căminul 13. Ușa era deschisă, iar în interior am găsit cruci, icoane, lumânări și un vas pentru donații. Preotul însă nu era pe loc.
RECEPȚIONISTA CĂMINUL NR. 13
– Se fac slujbe? Când? – Se fac, se fac. Doar sâmbătă și duminică. – Studenții vin? Își fac cruce? – Da, vin. Pun câte o lumânărică. – Vin chișinăuieni, alți locuitori? – Vin, vin. – Vreau să procur niște lumânări. Unde pot să mă apropii? – Iată aici intrați. Este lumânare pe masă. – La ce preț? – Care și cum… cât îi lasă inima, atât pun.
L-am telefon și pe preot, dar părintele a infirmat spusele recepționistei.
PĂRINTELE ION
– Duminică, sâmbătă sunteți acolo? – Nu, nu. Noi suntem acolo când ne cheamă studenții sau profesorii. Liturghie noi nu facem, de foarte mult timp.
Totuși, când ne-am dat drept un enoriaș care vrea să facă o masă de pomenire, preotul ne-a declarat altceva.
PĂRINTELE ION
– Părintele Ion? – Da. – Eu trăiesc pe aici, pe alături. În bisericuța care o aveți în căminul nr.13, se poate de făcut o pomenire? – Da, sigur. Pe când doriți? De obicei, vin sâmbătă seara. – Cât va costa procedura dată? – Nu trebuie să vă gândiți la asta. Cât lasă inima.
Reprezentantul Mitropoliei Basarabiei susține că în paraclisul din cămin nu au loc slujbe religioase, despre care, în mod obișnuit, trebuie să fie anunțată din timp.
ANDREI BUCLIȘ, SECRETAR CABINETUL MITROPOLIAN
În mod normal, atunci când într-o încăpere se săvârșesc slujbe bisericești, Mitropolia este înștiințată. La momentul de față, în mod oficial, nu se săvârșesc slujbe în acea biserică. Nu cred că ar fi o problemă faptul că există un loc de rugăciune pentru studenți sau profesori.
Pentru că paraclisul este chiar la intrarea în cămin, pe lângă el trec practic toți studenții. Tinerii spun că nu prea calcă pragul spațiului, destinat rugăciunilor.
Biserica aici era demult. Era mai mare. Acum s-a făcut doar într-o cameră. – Tu personal vii, pui lumânare, îți faci cruce, te rogi? – Eu, nu. – De ce? Fiecare își alege să fie credincios sau nu.
Nu trebuie de legat credința cu studiile.
Mergi la biserică? – Nu nu merg. – De ce? – Sunt ateist. Nu cred că e o idee destul de bună, deoarece aici majoritatea studenților spre seară se mai relaxează.
Profesorii însă au o altă părere despre biserica din cămin.
Părere că este binevenită. Pentru studenții, să vină, să-și facă cruce să-și aducă aminte de părinți. – Baptiștii, catolicii nu sunt discriminați? – Nu. Aveau să fie greve, ca la noi, ca de obicei.
Despre acest spațiu pentru rugăciuni a scris ieri autorul blogului „Ortodoxia – pentru că așa trebuie”, Ion Andronache. Activistul este de acord cu prezența lor, însă crede că centrele religioase trebuie să fie neutru pentru toate religiile. „Fără cruci, fără icoane și fără servicii religioase prestate de către clerici persoanelor din afară”, a mai notat tânărul.
Întrebat despre o eventuală discriminare din motive religioase, reprezentantul mitropoliei Basarabiei susține că nu vede o problemă, într-o țară în care peste 80 la sută din populație se declară ortodoxă. Rectorul universității tehnice nu a fost de găsit pentru o reacție, fiind implicat la ore.
