De ziua lor, marcată în toată lumea, femeile din satele Moldovei au muncit ca într-o zi obișnuită. Fără pic de odihnă, așa ca locuitoarele din Micăuți sau Ratuș. Despre sărbătoare, spun că au aflat prima dată de la noi. Întrebate despre cum este viața în sate, femeile spun că deși e grea, oricum nu o schimbă pe nimic. Nu sunt atrase nici de saloane, pentru că sunt convinse că frumusețea constă în simplitate și naturalețe.
Pe mătușa Galina din Micăuți am găsit-o greblând prin grădină. Muncește de zori și până-n noapte, iar timp de răgaz nu are: „Când ultima oară ați îmbrăcat o rochie. Când mă duc la nuntă. Așa, halatul și galoșii. Nu mai avem timp pentru altceva. Animale, păsări… cu asta ne descurcăm. Cum credeți, viața la țară pentru o femeie e ușoară? La care-s bărbații plecați peste hotare, da. Dar la care nu prea fac bani, e foarte greu”.
Iar la marginea satului Ratuș, am dat de mătușa Ludmila. Își trăgea răsuflarea, după culesul măceșelor, pe care vrea să le vândă: „Cum e viața pentru o femeie la sat? Normal. Îmi place pe dealuri să mă duc. Am locuit și la oraș. Cum vi se pare acolo? E bine, frumos. Cu ce vă ocupați la sat? Iată acum pe 27 e hramul. Trebuie să facem curat… Nu aveți timp de saloane, frizerie? Frizerie este în sat. -Cât de des mergeți? Am fost de două ori, când am fost fată mare”.
Margareta Cantaragiu din satul Drăsliceni, o fostă profesoară de fizică și matematică, în vârstă de 79 de ani, spune că nici măcar nu-și mai amintește când ultima dată a fost la un spectacol: „Parcă te-ai gândi că nu e rău. Dacă compari viața femeilor de la oraș și la sat, e diferența dintre cer și pământ. Bătrânii mor cu zilele la sat. Femeile nu-și pot căuta de sănătate ca în oraș”.
Și pe mătușa Olga, care peste 40 de ani a lucrat printre băncile școlii, am surprins-o trebăluind: „Este de lucru. Prin grădini, muncim. Nu stăm. Măcar că suntem la pensie”.
Totuși, unele femei ne-au spus că viața de la sat își are farmecul ei și nu ar schimba-o pentru nimic. Mai mult, susțin că frumusețea unei femei constă în simplitate și nu în numărul vizitelor la saloane.
„Cele mai frumoase lucruri s-au născut la sat. Veșnicia s-a născut la sat. Anume femeile noastre care merg la culesul strugurilor sunt mult mai frumoase. Sufletul ei e frumos. O femeie e frumoasă nu doar cu unghii false. O femeie trebuie să fie cât mai naturală”.
„Cum s-a obișnuit, așa trăiește. Dacă s-a obișnuit la oraș, în condițiile celea… Eu la oraș nu pot să trăiesc. De ce? Acolo nu am aer. Nu mă simt comod”.
Doctorul în științe demografice, Valeriu Sainsus, spune că 60 la sută din populația țării locuiește în spațiile rurale, unde femeile constituie partea majoritară. Totodată, specialistul mai afirmă că practic fiecare a 8-a femeie de la sat este singuratică, fie din cauza divorțurilor sau a decesului partenerilor de viață: „De regulă, spațiile rurale dețin cea mai mare parte a femeilor îmbătrânite. Aceasta se datorează stabilității spațiale pe care o manifestă. Rămâne o parte care este extrem de puțin asigurată economic și social. Mă refer la locurile de muncă, dar și pensiile pe care le ridică”.
Ideea celebrării, în fiecare an, a unei Zile mondiale dedicate femeilor din mediul rural s-a conturat cu prilejul unei Conferințe a ONU pentru femei, care a avut loc la Beijing, în septembrie 1995. În țara noastră, acestea suferă de două ori mai des de boli cronice decât femeile din mediul urban, iar o treime din ele renunță la vizita la medic, dintre care fiecare a 4-a pe motiv de lipsă de bani.
