Simpla majorare a tarifului, în condițiile în care nimeni nu se preocupă de eficientizarea costurilor și implementarea noilor tehnologii, nu va rezolva criza financiară și starea neadecvată a transportului public din capitală, tot așa cum nici subvențiile care reprezintă 11% din tot bugetul municipiului nu au reușit să modernizeze transportul, potrivit ipre.md.
Foto: IPRE
Foto: IPRE
Stabilirea costului călătoriei cu transportul public și identificarea resurselor financiare pentru modernizarea și dezvoltarea acestuia reprezintă o provocare pentru autoritățile publice locale din cauza faptului că trebuie împăcate două obiective conflictuale. Pe de o parte, costul serviciilor de transport trebuie să fie suficient astfel încât să fie asigurată o bună funcționare a întreprinderilor și acoperite investițiile necesare pentru procurarea unităților de transport. Pe de altă parte, costul călătoriei trebuie să fie rezonabil pentru a fi accesibil unui număr cât mai mare de locuitori.
Acestea sunt concluziile identificate în cadrul unei noi notei analitice, elaborate de Stanislav Ghilețchi, Director adjunct pe cercetare al Institutului pentru Politici și Reforme Europene (IPRE), care analizează cum ar trebui să fie stabilit costul pentru un bilet de călătorie în transportul public din municipiul Chișinău.
Motivul pentru care călătoriile în transportul public s-ar putea scumpi
Potrivit autorului notei analitice, pentru a acoperi diferența dintre tarif și costul real al transportului, în anul 2018, primăria municipiului Chișinău a cheltuit 509 lei pentru fiecare locuitor al municipiului. Subvenționarea transportului public este o practică des întâlnită, atât în orașele din țările în curs de dezvoltare, cât și în orașele europene. Justificarea subvenționării transportului public din contul bugetului general este determinată de obiectivul de reducere a congestiei, diminuării impactului asupra mediului înconjurător și creșterii mobilității pentru locuitorii care nu au automobil. Pentru a realiza aceste obiective, costul serviciilor de transport nu este acoperit integral doar din vânzările de bilete.
Dar problema în municipiul Chișinău este faptul că autoritățile locale nu au stabilit destinația exactă a fondurilor oferite ca și subvenții. Iar la momentul actual, o parte din subvenții, în loc să fie utilizate pentru îmbunătățirea calității serviciilor sunt utilizate fie pentru salarii, fie sunt irosite datorită unei eficiențe reduse a întreprinderilor. Accesul necondiționat la subvenții, nu încurajează întreprinderile municipale să identifice acțiuni care ar duce la îmbunătățirea eficienței. Această abordare nu permite dezvoltarea unui model durabil pentru prestarea serviciilor de transport public, pentru că subvenționarea actuală distorsionează alocarea eficientă a resurselor și slăbește stimulentul pentru creșterea productivității. Orice program de subvenționare trebuie în primul rând să includă obiective care în timp să reducă volumul necesar de ajutor financiar, cum ar fi creșterea eficienței și reducerea costurilor.
Foto: IPRE
Foto: IPRE
„Până la moment, unica justificarea a tarifului majorat a fost argumentul profitabilității. Dar de ce nu se discută despre efectuarea unui audit? De ce nu se implementează acțiuni care să reducă frauda și cheltuielile? Mai mult, scopul și obiectivul unei întreprinderi municipale trebuie să fie diferit de obiectivul unei întreprinderi comerciale private. Întreprinderile municipale, de regulă, furnizează un serviciu social, astfel autoritățile locale nu ar trebui să aibă un motiv de a obține profit. Prin urmare, întreprinderile municipale trebuie structurate financiar pentru a obține bugete neutre, fără deficite, dar și fără profit. Recuperarea integrală a costurilor prin vânzarea biletelor de călătorie desigur că este un lucru bun, dar având în vedere faptul că prestarea acestui serviciu contribuie la realizarea și altor obiective cum ar îmbunătățirea mediului, reducerea numărului de mașini și reducerea congestiei, tariful unui bilet poate fi mai mic decât costul real al călătoriei, fapt demonstrat și de practica celor mai multe orașe din lume. ”, consideră Stanislav Ghilețchi.
Autoritatea locală trebuie să găsească un echilibru între accesibilitate, disponibilitate și echitate. Astfel, trebuie creat un mecanism care ar iniția procesul de revizuire al tarifului. De exemplu, una dintre principalele condiții pentru revizuirea tarifului ar trebui să fie corelarea cu fi indicele inflației. Astfel, odată ce inflația cumulativă justifică creșterea tarifului cu o unitate (ex. de la 2 la 3 lei), autoritățile locale ar trebui să inițieze procedura de revizuire a tarifului. Dacă se aplica logica respectivă, costul de călătorie cu troleibuzul urma să fie crescut la 3 lei în anul 2016, (Figura 5). Iar următoarea ajustare a tarifului la 4 lei, conform țintei inflației, ar trebui să aibă loc abia în 2022. Aceste cifre sunt departe de cele vehiculate acum în spațiul public.
Foto: IPRE
Un indicator relevant pentru analiza volumului de subvenții este raportul dintre venitul din vânzările de bilete și cheltuieli. Raportul de recuperare pentru ambele întreprinderi din Chișinău pentru anul 2017 a fost de 44%. De regulă orașele din Asia înregistrează performanțe mai bune, pe când cele din Europa variază între 25% și 60%. Indicatorul depinde de obiectivele autorităților locale și posibilitățile financiare ale bugetului. Ajustarea la inflație ar fi crescut încasările, iar raportul dintre venitul din vânzările de bilete și cheltuieli ar fi rămas cel puțin constant în perioada respectivă. Iar această măsură, cuplată cu acțiuni de îmbunătățire a eficienței prestării serviciilor (ex. prin introducerea biletului electronic) ar fi crescut sustenabilitatea transportului public în capitală.
Recomadări
- Elaborarea unei strategii de subvenționare a transportului public din municipiul Chișinău, astfel încât alocarea resurselor financiare pentru dezvoltarea transportului public să fie efectuată conform priorităților și nevoilor stabilite împreună cu utilizatorii transportului public. Alocarea banilor din bugetul general trebuie condiționată de îmbunătățirea serviciilor prestate și reducerea cheltuielilor nejustificate;
- Elaborarea mecanismului care ar permite începerea procedurilor de revizuire a tarifelor. Acest lucru va crește previzibilitatea, atât pentru operatorii de transport, cât și pentru cetățeni.
- Crearea Fondului de Mobilitate Urbană pentru a avea o abordare comprehensivă asupra tuturor componentelor de transport. Acordarea banilor din buget trebuie efectuată prin intermediul acestui fond și nu direct din bugetul general. Obiectivul fondului este de a investi în transportul public sustenabil, în dezvoltarea spațiilor urbane, în reabilitarea trotuarelor etc.
- Acordarea unei atenții sporite pentru îmbunătățirea situației financiare la cele două întreprinderi municipale;
- În condițiile în care RTEC și PUA consumă peste 11% din bugetul municipiului Chișinău este extrem de important efectuarea auditului la aceste două întreprinderi.
Menționăm că analiza a fost elaborată în cadrul proiectului IPRE „Analize Tematice a politicilor publice”, realizat cu susținerea Fundației Konrad Adenauer (KAS) în Republica Moldova. Opiniile reflectate în prezenta publicație aparțin autorilor și nu reflectă neapărat opinia KAS.
