Pe mii de bătrâni din satele Moldovei, sărbătorile luminoase de iarnă îi vor găsi singuri. Fără bucate alese și într-o liniște apăsătoare, oamenii spun că se vor alina gândindu-se la copii și la nepoți. Și-au pus însă dorințe pentru noul an. Un bătrânel, de exemplu, și-ar dori să se însoare, însă majoritatea vrea ca cei dragi să le fie sănătoși și nici ei să nu ajungă prin spitale.
„Acolo e pustiu. Mahala asta, băbuța se duce. Aici e pustiu. Aici sunt eu. Acolo mai este familie. Unde-s toți? Au murit. Dar tinerii unde-s? Plecați în țările calde. Nu-i nimeni”.
Case părăsite, ulițe pustii și bătrâni care-și trăiesc grijile în singurătate. Asta am găsit după ce am colindat mai multe sate din țară. Oamenii din Morozeni își amintesc cu nostalgie de vremurile de demult, când satul lor clocotea de viață. După plecarea tinerilor, au apus și obiceiurile de sărbători.
Un popas l-am făcut și în satul Holercani, acolo unde am bătut la ușa mătușii Raisa, în vârstă de 70 de ani. Am surprins-o trebăluind prin casă. Se mișcă greu pentru că durerile de picioare o macină în fiecare zi. Singurătatea a început să o apese și mai mult, după ce soțul ei a încetat din viață, acum 4 ani.
MĂTUȘA RAISA: „Unde-s copii? Copii sunt în țară, dar toți s-au împărțit care și pe unde. Săracii, nici ei nu reușesc. Muncesc aici, în țară”.
După 25 de ani lucrați la fermă, s-a ales cu o pensie de 1800 de lei. A muncit și ca asistentă socială în sat, dar, când a ajuns la vârsta de pensionare, conducerea primăriei i-a cerut să plece. Acum zilele i se par lungi. Câteva animale pe lângă casă, pe care iese să le hrănească, o mai ajută să uite de singurătate.
„Am vreo două găini și o căpriță. Nu mi-ar trebui, dar zic să mai treacă din..viață”.
Sărbătorile de iarnă le va petrece în compania… singurătății.
MĂTUȘA RAISA: „Ei…cu ce este. De la magazin am să iau vreo doi biscuți și deja pentru copii când vor veni cu colinda. Să am de dat. Am vreo două găini și fac câte un ou. Voi fierbe vreo două ouă..ce-mi trebuie altceva? La bătrâni nu trebuie mult”.
Iar nea Vasile, din satul Ustia, se întorcea de la magazin. A fost după pâine. Sărbătorile, cel mai probabil, vor trece fără cei trei copii, care au apucat calea străinătății. La masa de Crăciun și Revelion va sta cu soția.
NEA VASILE: „Cât ultima dată i-ați văzut? Vreo doi ani în urmă. Ei vă ajută? Dar ce le-am dat noi lor? Și la ei e greu cu salariul”.
Totuși, din puținul pe care-l au, pensia fiind de 700 de lei, spun că vor găsi ce să pună pe masa de sărbătoare.
NEA VASILE: „Nu ne temem. Nu murim de foame. Am să iau baba…Dacă vor veni, aici ne vor găsi..ce să facem”.
Iar pe mătușa Iulia am întâlnit-o la marginea satului. Își lua vaca de la păscut.
MĂTUȘA IULIA: „Iată pășesc pe 73. Dar sunt grele hainele astea. Nu m-aș sili”.
Nepoții, copii s-au împrăștiat prin lumea largă. Unii peste hotare, alții prin alte sate. Dar e mai norocoasă. De sărbători îi va vedea.
IULIA: „Ce vă doriți în 2020? Ce dorește toată lumea. Pace, sănătate. Să nu știm de spitale., doctori”.
Și acest bărbat, în vârstă de 72 de ani, duce dorul copiilor. Are două fiice și un băiat. Fetele sunt plecate la muncă peste hotare, însă băiatul mai trece din când în când pe la el. Locuiește singur, după ce soția a decedat.
„La sărbători vin acasă. Trei copii ca trei auri. Ce vă doriți în 2020? Îmi doresc o viață fericită. Să mă însor. O frumușică de asta. Dar nu vor. Spun că-s bătrân. Vreau măcar ca bunelul. Măcar 100 de ani”.
Iar la marginea satului Leușeuca, liniștea era spartă doar de tălăngile caprelor, vegheate cu grijă de nea Mihai.
NEA MIHAI:„Ce faceți de sărbători? O să ne pregătim. Nu vom sta. Ce veți face? Eu voi fi aici, la stână. Îmi doresc un an bogat. Cu de toate”.
Potrivit datelor statistice, anul trecut, în Republica Moldova locuiau aproape 630 d emii de persoane în vârstă de 60 ani şi peste, ceea ce constituie 17,7% din numărul total al populației stabile.
