De ani buni, învățământul din Finlanda este considerat cel mai bun din lume. Paradoxal, dar elevii petrec în școli cel mai puțin timp, având în jur de trei lecții pe zi. În schimb recreațiile sunt lungi și pot să ajungă chiar și la o oră. În Republica Moldova, lucrurile arată diferit și, din discuții cu unii elevi și profesori, școala li se pare, deseori, o povară. Deși cerințele față de copii sunt mari, la examenele de Bacalaureat pică aproape jumătate dintre aplicanți.
Astfel arată o recreație într-un gimnaziu obișnuit din Helsinki, Finlanda. Deși au cele mai puține ore din lume, doar 20 pe săptămână, pauzele între lecții ajung și până la o oră. Și asta pentru că o atenție deosebită aici se acordă personalității elevilor, iar ca să o dezvolte, pe lângă materia de bază, copiii aleg disciplinile singuri. De exemplu, unii se dedică artelor.
„În planul de învățământ intră înotul, schiatul, patinajul. Uneori stau și mă mir, când ei învață? Când ei stau în bănci? Și stau ei oare în bănci? Să știți că nu. Cineva stă jos, cineva pe bancă”, spune mama unui elev care învață într-o școală din Finlanda.
Mai mult, profesorii aleg singuri manualele și metodele de predare. Deși este un mit că elevii finlandezi nu au temă pentru acasă, copiii au nevoie doar de jumătate de oră ca să o rezolve. În mare parte, completează exercițiile online.
„Dacă un elev vrea în timpul anului școlar să plece în afara țării, la odihnă poate, atunci, la fel, trebuie să facă tema pentru acasă”, spune părintele.
Dreptul la educație gratuită este garantat chiar de Constituție, doar grădinițele sunt cu plată. Pentru munca lor, profesorii sunt răsplătiți cu salarii pe măsură, ce depășesc leafa medie pe economie, ce constituie 3600 de euro. „Sunt prânzuri gratuite în școli, transport de acasă. Toate materialele didactice sunt gratuite”, spune o profesoară.
Finlanda nu face economii pe învățământ. În 2016, spre exemplu, bugetul alocat acestui domeniu a depășit 12 miliarde de euro. Pentru 2020, suma a atins aproape șapte miliarde. Reprezentanții Ministerului Educației sunt de părere că tocmai din acest motiv țara lor ajunge pe primele poziții în clasamentele mondiale.
Sistemul de învățământ din Republica Moldova arată altfel, cu multe discipline obligatorii și cu salarii mult mai mici pentru profesori. Aceștia se plâng că au mult de lucru, iar pentru asta primesc în jur de șase mii de lei, adică vreo 300 de euro.
Natalia Stoianov, profesoară de limbă română în capitală, își ia zile suplimentare, ca să nu rămână în urmă cu serviciul.
NATALIA STOIANOV, PROFESOARĂ DE LIMBĂ ȘI LITERATURĂ ROMÂNĂ: „Acum, în minivacanța pe care am avut-o, nu am făcut altceva decât am elaborate rapoarte, am completat date, registrul tradițional, registrul electronic. Și am avut foarte puțin pentru formarea mea personală, de care am nevoie.
Deși observă schimbări în bine și la noi, unii profesori cred că procesele decurg prea lent. Se plâng în continuare pe numărul prea mare de elevi, dar și pe lipsa materialelor didactice.
„Aș descărca un pic clasele, să fie un număr mai mic de elevi, așa ca să putem cuprinde toți elevii. – Câți elevi vă revin? – În clasa mea sunt 37”, spune profesoara.
„În limba germană nu avem materiale de ajuns. Profesorul este pus în situația să-și construiască singur un traseu. Procură singuri materialele”, mai zice profesoara.
ANATOLIE TOPALĂ, SECRETAR DE STAT, MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII: „Toate acțiunile întreprinse de Minister au un scop anume. Care dau rezultate mai bune, urmează să se vadă în timp”.
Și testarea internațională PISA, pe care Republica Moldova a susținut-o recent, nu a arătat rezultate ieșite din comun. Deși punctajul a fost în creștere în ultimii zece ani, țara noastră încă se află sub scor mediu. Mai mult, este spre sfârșitul listei, pe locul 51 din 79, la un nivel cu Bulgaria, Chile sau Uruguay.
ANATOLIE TOPALĂ, SECRETAR DE STAT, MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII: „Sunt țări care finanțează sistemul educațional cu mult mai multe resurse și au rezultate mai joase ca ale noastre. Totul este comparativ”.
O prioritate pentru Ministerul Educației este atragerea profesorilor tineri și reducerea diferențelor educaționale dintre orașe și sate. Chiar și așa, în căutarea unor școli mai bune, dar și pentru a fi alături de familiile lor, peste 17 mii de copii au părăsit sistemul educațional, în ultimii zece ani.
Autoare: Diana Popa
