Odată ce intrasem în carantină într-o perioadă în care abia așteptam să scoatem nasurile afară, să facem băi de soare și să ne bucurăm de cel mai frumos anotimp, am ajuns și într-o stare de anxietate greu de controlat. Știam că ne așteaptă vremuri deloc ușoare, știam că o să suferim și că deși vom fi acasă, vom munci contra cronometru pentru ca cititorii să fie informați corect, ca să îi lăudăm pe cei care își fac meseria cu demnitate, dar mai ales că vom fi la datorie indiferent de oră sau zi a săptămânii pentru a scoate în vileag lipsurile din sistemul medical și luptele politice pe timp de pandemie de coronavirus.
Eram convinsă că o să numărăm zilnic, cu sutele, persoanele infectate, dar și morții. Nu știam însă cum o să fac față tuturor acestor provocări cu…un copil de trei ani în brațe, în spate, pe masa unde stă laptop-ul….adică, oriunde vrea el!
A trebuit să ne facem un plan fulger, dar care să rămână valabil până la sfârșitul epidemiei generate de virusul Covid – 19. Nu a fost ușor deloc, dar am reușit…ei bine, oarecum…
Am exclus din start varianta de a lăsa băiețelul la bunici!
În timp ce mulți dintre părinți au ales ca în această perioadă de epidemie să își ia copiii și să se refugieze la țară sau pur și simplu să îi predea pe cei mici buneilor, noi am ales să nu o facem! Motivul e simplu! Mi s-a părut cea mai riscantă variantă pentru cel mic, de vreme ce persoanele de vârsta părinților mei sunt categoria cel mai ușor expusă riscului de infecție cu coronavirus. Știți voi cum e la țară…fuga la o vecina după un lucru, vine vecina la tine, mai trece un om pe drum și nu poți până nu îl inviți în ogradă.
Așa că am preferat să ne ținem copilul acasă. Am făcut, în schimb, totul pentru a-i convinge pe ai mei să stea în case și departe de vecini sau rude, pentru a putea să ne vedem de Paște, cel puțin.
În această situație, a picat evident și varianta ca bunicile să ne fie „oaspete pe timp de carantină”.
Posibilități nu au rămas prea multe, așa că nu ne-a rămas decât să ne descurcăm așa cum știm, singuri…
Soțul și-a adaptat programul de lucru pentru a sta mai mult cu copilul și pentru ca eu să pot munci în liniște
Mereu extrem de ocupat, soțul meu și-a adaptat programul de lucru pentru ca să-mi poată fi de ajutor. Situația este una de forță majoră, așa că nu au fost probleme nici din partea angajatorului, nici din partea colegilor săi. Astfel, zilele de vineri sunt „off” de la lucru și „on” pentru Bogdan, care are curând 3 ani și 6 luni.
O să ziceți că e puțin o zi, dar sunt extrem de recunoscătoare și pentru asta.
Zilele de luni până joi – un adevărat test de rezistență pentru nervii mei
Să fiu sinceră, nu am crezut niciodată că pot face ceea ce îmi reușește din 13 martie încoace!
Băiatul meu doarme muuuult dimineața! Cel puțin până la 10:00, iar uneori chiar până la 11:30, timp în care profit la maximum ca să scriu cât mai multe știri, ascult conferințe, briefinguri, descifrez declarații etc…
Imediat ce se trezește puiul, „pun munca pe pauză” și mergem la dejun. Imediat după, îmi reiau treburile de jurnalist online. Ce face copilul? Se joacă cu mașinuțele, face lego, mai mâzgâlește câteva foi cu creioanele colorate.
Ce urmează după ce se plictisește? Ei bine, de asta nu sunt tare mândră….stă la televizor sau pe telefon! Știu că o să săriți mulți să mă criticați, dar e singurul mod în care îmi pot căuta de scris în „liniște”. Zic liniște între ghilimele pentru că numai liniște nu e! )))) Telefonul sau televizorul urlă la propriu mai mereu!
– Bogdan, te rog să dai mai încet telefonul!
– Nu, nu, nu, îmi zice el arătându-mi dictatorial din deget.
Ei, ce să-i mai zici? Te umflă în acel moment și râsul și plânsul!
Alte câteva clipe de muncă în liniște le câștig atunci când pornesc televizorul.
Ce-i pun copilului la televizor ca să îi placă și să îi fie util
Nu se uită la orice și nici nu îi pun orice! În această perioadă de carantină am redescoperit câteva canale de Youtube cu și pentru copii despre care auzisem mai devreme, dar pe care nu am avut ocazia să le vedem.
Melly Karamely – este un canal de Youtube al cărei protagoniste este Mellisa, o fetiță tare drăguță pe care Bogdan o adoră. Aici puteți găsi filmulețe educative, dar și distractive, care o să capteze neapărat și atenția copilului vostru.
Jasmina Show – protagonista vloggurilor de pe acest canal de Youtube este Jasmina, sora Mellisei. Filmulețele o surprind pe fetiță făcând împreună cu părinții diverse provocări, călătorind și nu numai. Vi-l recomandăm cu drag!
Cool Family – este canalul de Youtube al părinților Mellisei și Jasminei. Cel mai des, însă, tot cele două fetișe sunt protagonistele vloggurilor „Cool Family”. Pe „Cool Family” mă uit și eu trebuie să recunosc, fascinată de vacanțele familiei respective, dar și de metodele celor doi părinți de a-și distra sau educa copilașii.
Ne uităm, evident, și la desene animate și la videoclipuri pentru copii sau filmulețe educative pe Youtube, în care învățăm culorile sau să numărăm.
„Pauzele de pupat” și mângăierile atunci când copilul le cere
Deși sunt toată ziua „în priză”, încerc din răsputeri să găsesc timp pentru „pauze de pupat”. Micuțul meu este extrem de fericit atunci când mama lui, mereu ocupată, îl surprinde cu un pupic sau inventează spontan un joc „de-a căluțul” sau pur și simplu îl ia la gâdilat.
Ieșitul afară
Să ții non-stop, zilnic, un copil de 3 ani și 6 luni închis între patru pereți este imposibil. Pe lângă zilele de dumincă, când ne refugiem pentru vreo oră undeva într-o pădure, mai ieșim cel puțin o dată pe săptămâna la plimbare seara.
Pentru că locuim la marginea orașului, plimbarile pe șoseaua Balcani, într-o zonă deloc aglomerată sunt binevenite! Evident, nu mergem la tobogane și nici la vreun teren de joacă.
A trecut mai mult de o lună de izolare…mai e încă tot cam pe atât. După Paște, ne gândim să mergem la bunei, la țară. Va fi mai bine, va fi bine!!!
