Lupta cu noul coronavirus nu a știut de sărbători. Lucrătorii medicali, din prima linie, au fost practic nevoiți să uite de sărbătoare. De Paște, aceștia au continuat lupta cu temutul virus, departe de familie. Au renunțat la masa festivă și zâmbetul apropiaților nu doar pentru siguranța lor, ci și a noastră.
În noaptea Învierii, Ivan a fost de gardă, în secția de reanimare la Institutul de Medicină Urgentă. A schimbat atmosfera de sărbătoare pe cea din spital, pentru că sănătatea pacienților este mult mai importantă. Totuși, o pauză de câteva minute, în care doar a gustat cozonacul, l-a făcut să se simtă ca acasă.
IVAN CIVIRJIC, MEDIC-ANESTEZIOLOG, SECȚIA DE REANIMARE, IMU: „Am avut pască, ouă vopsite, răcitură. Avem și doamne în colectivul nostru, care necătând la faptul că fac o tură de noapte peste două zile, au reușit, ieșind dintr-o tură precedentă, să pregătească tot și să vină cu bucate gustoase pentru noi”.
Chiar și de Paște, regulile au rămas aceleași. Bărbatul spune că medicii au avut parte de pauze la fiecare șase ore, timp în care reușeau să-și scoată costumele sufocante și să bea o gură de apă.
IVAN CIVIRJIC, MEDIC-ANESTEZIOLOG, SECȚIA DE REANIMARE, IMU: „Avem pauze scurte pentru reabilitare ușoară, pentru că e foarte dificil în echipamentul de protecție. Nu poți bea apă, nu poți să-ți satisfaci nevoile fiziologice. Reușim să se restabilească pielea feței parțial, pentru că marea majoritate din noi au așa un semn tipic pe nas de la ochelarii de protecție”.
De trei săptămâni, familia sa a migrat la țară, așa că Paștele l-au sărbătorit prin rețelele sociale. Iar azi, chiar dacă a fost zi liberă în calendar, oricum a fost chemat de urgență pentru a ajuta un pacient intubat.
IVAN CIVIRJIC, MEDIC-ANESTEZIOLOG, SECȚIA DE REANIMARE, IMU: „E o procedură nu obișnuită, e traheostomie percutană, care va ajuta un pacient intubat să fie menajat mult mai ușor. Eu știu că acum mai mare nevoie de mine au pacienții mei”.
Iar Mihai este felcer la serviciul de ambulanță. Zice că Paștele i-a părut mai mult o zi obișnuită de lucru, în care nu visa la o masă copioasă, ci doar la somn.
MIHAI VOLENTIR, FELCER, AMU: „Am dormit. După tură, un duș fierbinte și somn. A fost o zi obișnuită, zi de lucru”.
Cozonacul l-a gustat, la fel la lucru, între chemările de urgență. Iar acasă a stat singur, ca să nu-și expună familia riscului.
MIHAI VOLENTIR, FELCER, AMU: „M-am mutat separat, la chirie, pentru că este carantină și nu vreau să pun în pericol pe cei apropiați. 01:05-01:06 A fost cam singuratic dar știți cum…”.
Și acest șofer de ambulanță ne-a spus că în acest an, pentru prima dată, nu a primit oaspeți de Paște.
ANATOLIE BULAT, ȘOFER, AMU: „A fost un Paște, dar nu ca de obicei, ca să-l simțim să fie Paște. Toți în case, nu am putut ieși nicăieri. Dacă noi nu o să ne protejăm, cine o să aibă grijă de noi?”.
Medicii au povestit că încep deja să vadă lumină la capătul tunelului, chiar dacă e mică de tot. Acum, tot ce-și doresc de la oameni este ca aceștia să rămână acasă.
IVAN CIVIRJIC, MEDIC-ANESTEZIOLOG, SECȚIA DE REANIMARE, IMU: „În momentul în care vă așezați unul lângă altul, să știți, că și în terapie intensivă o să stați exact așa, unul alături de altul”.
MIHAI VOLENTIR, FELCER, AMU: „Sărbători mai sunt. Da, este una foarte importantă, dar amânați, nu intrați în contact”.
