La sfârșitul lunii martie, în raportul zilnic despre îmbolnăviri, prezentat de ministerul Sănătății, se regăsea și numărul 237. În spatele acestui caz însă mocnea deja o adevărată dramă. Și asta pentru că, rând pe rând, coronavirusul a ajuns la toți membrii familiei. În total patru, printre care și un copil de doar cinci ani. Cel mai mult a avut de suferit bunica, o femeie de peste 70 de ani, care a stat aproape două săptămâni intubată. Chiar și acum, după ce coronavirusul a fost învins de fiecare membru al familiei, aceștia nu se simt pe deplin în siguranță. În schimb, au învățat să prețuiască și mai mult libertatea și clipele petrecute împreună.
Prima care a ajuns pe patul de spital a fost doamna Domnica, mama Tatianei. Pensionară fiind, și cu mai multe boli cronice, femeia a fost internată direct în secția de reanimare a Institutului de Medicină Urgentă. Au urmat unsprezece zile de luptă, în care a respirat doar cu ajutorul aparatului special.
TATIANA BUJOR, PACIENTĂ VINDECATĂ: „Șocul emoțional pe care l-am trăit, că mama este în reanimare și starea ei este extrem de gravă, iar șansele de a supraviețui nimeni nu putea să mi le spună sau cel puțin evoluția bolii, la fel, eram atât de șocată că trecuse pe al doilea plan sunt sau nu infectată”.
Și, pentru că o nenorocire nu vine niciodată singruă, peste câteva zile, Tatiana a aflat că atât ea, cât și fiul ei, de doar cinci ani, s-au infectat.
Ultimul care s-a îmbolnăvit a fost tatăl Tatianei, care însă a dezvoltat o formă ușoară. După ce a fost externat, bărbatul continuă să stea acasă în carantină. Totuși, cele mai mari emoții, Tatiana le-a avut atunci când a alat că și mama ei a învins boala, devenind astfel prima pacientă tratată de la Institutul de Medicină Urgentă.
TATIANA BUJOR, PACIENTĂ VINDECATĂ: „Sunam doar la informații, dar discuțiile erau foarte scurte și clare: se face tot pentru a-i salva viața. Nu știam ce să o întreb, ce să-i spun”.
Tatiana a stat în spital, alături de fiul ei, în jur de 20 de zile, până când testele nu au arătat că au învins boala. Externarea a fost o adevărată binecuvântare, mai ales că s-a întâmplat chiar de Paște. Au fost ajutați de rude ca să simtă și ei din spiritul sărbătorilor pascale.
TATIANA BUJOR, PACIENTĂ VINDECATĂ: „Am rugat rudele să ne aducă niște ouă și vopsea ca să-i arăt copilului măcar o parte din tradiții”.
Deși de la externare au trecut mai bine de două săptămâni, vecinii oricum îi înconjoară.
TATIANA BUJOR, PACIENTĂ VINDECATĂ: „Erau din categoria care spuneau că nu credem, dar probabil se tem cel mai mult de momentul acesta pentru că ne evită. Chiar de la colțul casei stau și așteaptă până întrăm în scară”.
Nici până acum, nu este clară sursa infectării. Tatiana presupune că puteau să contracteze virusul în transportul public sau la magazin. Din această provocare, familia a învățat câteva lucruri de preț: se uită cu alți ochi la timpul pe care îl petrec împreună și se bucură de toată libertatea.
TATIANA BUJOR, PACIENTĂ VINDECATĂ: „Așa frică în viața mea nu am simțit-o pentru nimeni niciodată. Cred că eram într-un coșmar. Am adormit într-o lume și m-am trezit în alta”.
