Odată cu începerea pandemiei, în mai multe state europene a fost pusă în discuție problema unor comunități de migranți, instalate neautorizat la periferiile unor orașe. În majoritatea cazurilor este vorba de comunități de romi provenind din R. Moldova. Franța, Germania, Olanda au bătut alarma pe tot parcursul anului 2019, semnalând că membrii acestor comunități solicită în grupuri mari azil, deși nu întrunesc condițiile de refugiat, mai ales că R. Moldova nu se află pe lista statelor de risc, cetățenii cărora ar putea beneficia de azil în UE, scrie Ziarul de Gardă.
Jurnaliștii de la ZdG au realizat o investigație la acest subiect. Potrivit sursei, în noiembrie 2019, poliția olandeză a arestat mai mulți cetățeni moldoveni, acuzați de organizarea migrației ilegale. Aceștia au transportat autocare pline cu oameni, inclusiv copii şi bătrâni, către centrele de solicitare de azil, deși niciuna dintre aceste persoane nu întrunea condiția unui refugiat.
„Poliția a arestat un moldovean (34 de ani) în apropiere de Ter Apel, sub suspiciunea traficului de persoane. În autoutilitara pe care o conducea erau nouăsprezece moldoveni, inclusiv nouă copii şi bebeluși, chiar dacă vehiculul avea locuri doar pentru șase persoane”, titra presa olandeză la 16 noiembrie 2019. La 8 august 2019, alți doi șoferi moldoveni, de 38 și de 41 de ani, au fost arestați pentru că au transportat zece persoane pentru false cereri de azil în Olanda. Peste câteva săptămâni, doi șoferi de 50 și 57 de ani au fost arestați pentru faptul că au transportat 65 de cetățeni moldoveni ca să solicite azil. Ofițerul olandez de poliție, Sierd Eijzenga, a declarat atunci pentru presă că investighează un grup organizat de traficanți de persoane din Moldova. „Se pare că există o conexiune care facilitează deplasarea din Moldova, uneori prin Germania, către Olanda”.
Datele statistice privind solicitările de azil din partea cetățenilor R. Moldova către statele UE sunt șocante. Din 2016, solicitările au crescut exponențial, dar cota de aprobare este aproape de zero. Majoritatea moldovenilor cer azil în Germania, Olanda, Israel și Franța. În 2019, aproape 900 de cetățeni moldoveni au cerut azil doar în Olanda. Asta face ca moldovenii să ocupe locul întâi după numărul de solicitanți de azil cu copii, circa 40% dintre cei care au solicitat azil fiind minori. Totuși, niciun cetățean moldovean nu a primit azil în Regatul Țărilor de Jos în ultimii ani, deoarece nu au putut demonstra că ar fi refugiați din cauza unor războaie, calamități sau persecutări politice care le-ar pune viața în risc. Cine sunt ei? Echipa ZdG a reușit să parcurgă traseul acestor oameni și să discute cu unii dintre ei, pentru a înțelege ce se întâmplă.
Ambasadoarea R. Moldova la Haga, Tatiana Pârvu, cunoaște problema din prima sursă, am întrebat-o ce acțiuni a întreprins. „Am contactat imediat instituțiile noastre, Ministerul Afacerilor Externe. După asta, reprezentantul R.Moldova la Europol a contactat Ministerul Afacerilor Interne. S-au stabilit imediat punțile, ca să le zic aşa, între Marechaussee (poliția olandeză) cu instituțiile noastre. PCCOCS şi reprezentantul Centrului de Combatere a Traficului de persoane au întreprins o vizită de lucru”, spune ambasadoarea.
Ea spune că Ambasada urmărește și cazurile șoferilor arestați: „Au fost apeluri de la șoferii care au transportat cetățenii, pe parcursul lunii noiembrie. Au întrebat ce să facă, pentru că ei au fost reținuți de către Marechaussee-ul olandez,” dar autoritățile moldovenești nu pot interveni până la elucidarea completă a cazurilor de către justiția Regatului. Tatiana Pârvu confirmă că „au fost pornite dosare penale, atât în R. Moldova, cât şi acolo, în Regatul Țărilor de Jos”.
Mulți dintre cei cărora le-a fost refuzată cererea de azil în Olanda vor încerca să depună aceleași cereri în alte state ale UE, dar se pare că în ultimul timp autoritățile europene fac uz de un schimb de date mai aprofundat în privința cererilor repetate de azil. „Apropo, cetățenii moldoveni care, în noiembrie 2019, au solicitat azil aici, fluxul cel mare venea din Franţa, o mică parte din Germania. Statistica constată că cererile repetitive constituie 70%. Fie unii au depus aici, în Regatul Țărilor de Jos, anterior, fiind naivi că nu figurează în baza de date, încearcă în Franţa şi Germania. Au încercat să valorifice beneficiile economice oferite pe parcursul examinării cererii de azil, aşa ziceai ei: „Am auzit că aici se oferă beneficii materiale”.
Chiar dacă autoritățile olandeze oferă sprijin celor ajunși în dificultate, condițiile de oferire a suportului material pentru perioada examinării cererii de azil au devenit mai drastice, oamenii nu mai primesc bani, ci doar un loc de cazare, dar în condiții stricte și pentru perioade scurte. „De când au sistat oferirea acestor bani, solicitanţii de azil au preferat să plece acasă. Au abandonat cererile”, conchide Tatiana Pârvu.
