Are curajul să fie diferită, să spargă tiparele învățământului tradițional, să transforme provocările în oportunități. Își propune să modernizeze școala în care activează, să o adapteze nevoilor copiilor, dar și profesorilor. Dacă s-ar părea că funcția de director pe care o deține de trei ani i-ar încorseta acțiunile, atunci, din contra, aceasta îi oferă mână liberă să întreprindă tot ce e necesar, ca toți să se simtă bine. Daniela Donoaga, tânăra directoare de la liceul Alecu Russo din satul Cojușna, raionul Strășeni, inspiră și pe alții să o urmeze.
Ultimele luni au fost o adevărată provocare, dar am reușit să ne orientăm, să ne pliem pe necesități într-o nouă formulă. Ne-am pomenit într-o situație fără precedent, dar care, cu siguranță, va impulsiona schimbările. Prioritățile sunt altele astăzi. Toți profesorii au înțeles că trebuie să posede competențe digitale, în pofida dificultăților pe care unii le-au întâmpinat. Am învățat împreună, am explorat diverse platforme on-line, am identificat soluții pentru a face cât mai atractiv procesul de studii. Până la sfârșitul lunii martie, toți profesorii au învățat cum să folosească platformele on-line într-o manieră eficientă.
Am fost atât de bucuroasă să-i văd pe toți conectați la prima ședință on-line. Vedeam fericire pe chipurile lor. Zile întregi ne-a luat până am reușit să-i conectez pe fiecare dintre colegii mei. Mulți dintre ei inițial erau sceptici privind calitatea actului educațional, dar perioada în care ne-am pomenit dicta acțiunile ce urmau întreprinse. Am lucrat cu fiecare coleg în parte, le-am instalat aplicațiile, le-am creat conturi, le-am arătat care sunt posibilitățile mediului on-line. Unii dintre ei nu aveau nici calculatoare, nici conexiune la internet. Am mers și le-am dus calculatoarele de care dispunea școala, le-am asigurat accesul la internet. Până la sfârșitul lunii martie, ne-am conectat cu toții la prima noastă ședință on-line. Dacă managerul nu mișcă carul din loc, acesta nu se va mișca.
Am înțeles că dacă ne mobilizăm eforturile, începând cu reprezentanții ministerelor și terminând cu cadrele didactice, împreună vom reuși. Chiar și cei mai reticenți au cedat, ajustându-și tehnicile de învățare. Având ambiție, perseverență, implicare, poti reuși să urnești lucrurile din loc. Am insistat să desfășurăm lecțiile on-line. Mesajele asincron nu reprezentau o soluție viabilă, deși am lucrat și prin telefon cu elevii care nu aveau la dispoziție un calculator și internet. Profesorii susțineau că pregătirile pentru lecții presupunea eforturi adiționale. Este important să se investească în învățământul preuniversitar și în cadrele didactice.
În această perioadă am cimentat relații, am învățat să ne încurajăm unii pe alții. Am văzut-o ca pe o oportunitate. Am observat că părinții apreciază că li se solicită părerea, că le sunt apreciate și valorificate opiniile. Am încercat să-i implic în procesul decizional atât pe părinți, cât și pe copii. Vom miza pe implicarea participativă în continuare. Copiii îmi scriau, îmi comunicau stările lor, emoțiile. Avem o relație frumoasă. Atât colegii, cât și copii sunt dornici de socializare, sunt mai deschiși și receptivi. Am profitat de această perioadă să consolidez relațiile, dar totodată mi-am oferit timp să urmez mai multe formări, începând cu managementul financiar și continuând cu limbi străine.
Schimbările trebuie să continue să apară, să căutăm soluții, să dezvoltăm o școală prietenoasă copiilor. Deseori se vorbește despre o școală prietenoasă copiilor, dar, de facto, acțiunile propriu-zise întârzie să apară. Din păcate nu avem pregătirea necesară să le oferim o abordare individualizată tuturor. Mai mult decât atât, galopăm, punem accentul pe cantitate, mai puțin pe calitate. Ar trebui să ne oprim pentru o clipă, să analizăm practicile existente, să întrebăm copilul cum se simte el, să-i oferim atenția de care are nevoie, să educăm empatia și încrederea, astfel încât el la rândul lui să facă același lucru cu oamenii din viața lui. Copilul trebuie să înțeleagă oamenii din jurul lui sunt diferiți, cu păreri și nevoi diferite, iar el trebuie să-i accepte. Astfel îi pregătim pentru inserțiunea într-o societate tolerantă.
Când am ajuns directorul școlii, copiii îmi scriau. Dacă lipseam o zi de la școală, mă întrebau ce mi s-a întâmplat. Mă simțeam măgulită. Copii mă salută, îmi caută ochii să vadă dacă răspunsul meu i-a fost direcționat anume lui. Copii sunt atât de dulci. Încerc să le fiu prieten, confident, suport. Cuvintele copiilor, atitudinea lor mă înaripează, mă încurajează. Acum sunt la capitolul consolidarea unui colectiv integru și monolit. În pofida rezervelor și a dificultăților, încerc ușor să ajung la rezultatul pe care mi l-am propus. Îmi doresc ca școala în care activez să fie cu adevărat prietenoasă copilului, iar declarațiile noastre să nu fie simple sintagme enunțate.
Copilul își dorește să se simtă acceptat, înțeles, să fie într-o armonie totală cu colegii de clasă, cu profesorii și familia, să nu fie etichetat dacă și-a expus părerile sau dacă nu și-a făcut tema pentru acasă. Trebuie să avem așteptări înalte în raport cu toți copii, dar, în același timp, să le creăm condiții care să-l stimuleze. să nu fie etichetat. Bineînțeles să aibă un rezultat scontat. Să nu le înaintăm cerințe prea înalte. Din păcate, de prea multe ori aceștia se simt descurajați. Copiilor trebuie să le vorbești sincer, să-i oferi explicații și argumente, să investești în aceste relații mult suflet. Astfel, rezultatele vor fi unele frumoase.
Cred că în Republica Moldova există mai multe stereotipuri decât în orice altă țară. Copilul cu cerințe educaționale speciale este stigmatizat, deși este un copil absolut obișnuit. Procesul de învățământ ar trebui organizat astfel încât să nu sublinieze deficiențele, dar să dezvolte atuurile. Noi le acordăm o atenție sporită copiilor cu CES, dar acest suport ar trebuie să vină nu doar din partea cadrelor didactice, dar și a copiilor, a comunității.
Diferența este percepută drept ceva greșit. Accentele incorecte puse pe diferență scoate în evidență acest copil într-o manieră negativă. Atunci când profesorul revine la subiect pentru a i-l explica încă odată, de fapt, alți 10 copii beneficiază de pe urma acestui lucru. O altă problemă cu care ne confruntă, ar fi delăsarea pedagogică. Aici mă refer la practica unor cadre didactice de a munci preponderent cu 5-6 copii. Ceilalți rămân în urmă cu unele aspecte ale temei, mâine lacunele se adâncesc, iar după o perioadă ne pomenim că acești copii nu dețin minimul de cunoștințe necesare. Noi am hotărât ca profesorii să le dedice timp după ore pentru ca aceștia să persevereze. Aceste ore nu sunt dedicate doar celor cu CES, dar tuturor care înregistrează careva dificultăți.
Ar trebui să încetăm să ne tot lăudăm cu premii obținute la olimpiadă. De fapt, ar trebui să reușim să le oferim tuturor copiilor abilitățile necesare pentru viață. Asta este adevărata performanță. Dacă elevul cu CES a înregistrat rezultate frumoase – astă e progresul. Trebuie să ne lăudăm cu altfel de performanțe, că le-am oferit tuturor o șansă.
Pe final de an școlar, gândul mă duce la îmbunătățirea procesului educațional în anul care vine, ajustarea acestuia la doleanțele copiilor. Îmi propun să modernizez procesul în instituția în care activez, inclusiv prin aplicarea la diverse proiecte de dezvoltare. Digitalizarea rămâne a fi un scop în sine pentru anul care vine, deși această inițiativă ar trebui dezvoltată la nivel de republică, copilul să rămână mereu conectat la procesul de studii. Îmi propun să utilizez diverse platforme, care să asigure învățarea și evaluarea prin joc. Îmi propun să utilizăm unele practici deprinse pe timp de pandemie, cum ar fi implicarea tuturor actorilor în procesul de luare a deciziilor. Transformarea învățământului într-un proces atractiv, participativ, care să pună accent pe starea de bine a tuturor rămâne a fi o prioritate.
Interviul a fost realizat în cadrul proiectului „Puternici prin diversitate – aplicarea Indexului Incluziunii”, implementat de CCF Moldova, în parteneriat cu ChildFund Deutschland, cu suportul financiar al Ministerului Afacerilor Externe al Germaniei.
