După ce a fost condamnat și deținut ilegal pe o durată de 485 de zile, Igor Savin urmează să fie despăgubit cu suma de 466.630 de lei și 71 de bani în calitate de prejudiciu moral și material, o sută de mii de lei prejudiciu moral, iar restul prejudiciu material, mai exact salariu ratat. Potrivit Promo-LEX, statul a calculat că o oră de detenție ilegală al domnului Savin ar costa opt lei. În context, organizația cere Guvernului inițierea proiectului cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirilor minime pentru detenția ilegală și intentarea acțiunilor în regres împotriva reprezentanților organelor de drept vinovate de condamnarea și detenția ilegală a persoanelor.
Potrivit avocatului Asociației Promo-LEX, Vadim Vieru, „instanțele naționale ar trebui să țină cont de reglementările CtEDO în procesul de stabilire și recuperare a prejudiciului moral și material, să nu recidiveze (unii judecători care au dus la condamnarea țării într-o speță aproape identică, în cauza Grecu vs Republica Moldova 51099/10, au procedat similar și în cazul lui Igor Savin). În cazul stabilirii cuantumului pentru prejudiciul moral cauzat, judecătorii fac uz de așa-numita intimă convingere, dar, de fapt, stabilesc despăgubiri nesemnificative. Această practică îi descurajează pe cei păgubiți și creează sentimentul de impunitate pentru oamenii legii care continuă să aplice măsuri restrictive și rămân nepedepsiți pentru acțiunile lor ilegale. O soluție ar fi unele modificări la Legea nr. 1545 prin care să se stabilească cuantumuri minime pentru o zi de detenție ilegală, iar cuantumul maxim să fie stabilit de către judecător conform intimei sale convingeri”.
Cazul lui Igor Savin. Condamnarea și detenția ilegală
Drama lui Igor Savin a început în 2011. Acesta lucra pe atunci la Ministerul Finanțelor. A mers într-o inspecție la o întreprindere subordonată Primăriei din Cahul, unde a constatat o serie de ilegalități. Mai exact, întreprinderea indica în registre că a alocat milioane de lei pentru reparația unor sedii, pe când, în realitate, imobilele erau private. Ulterior, șeful întreprinderii din Cahul i-ar fi propus mită, pe care însă Savin a refuzat-o. După aceasta, funcționarul afirmă că au urmat o serie de amenințări ca, într-un final, să-i fie înscenat un caz de luare de mită de către ofițerii CCCEC (CNA).
După reținere, Igor Savin a fost dus la sediul CCCEC, actualul Centru Național Anticorupție. După ce a fost cercetat penal aproape un an, dosarul său a fost judecat la Cahul timp de patru ani, instanța pronunțându-se abia în 2016. Bărbatul a fost găsit vinovat de acte de corupție și condamnat la 8 ani de închisoare. Nici Curtea de Apel nu i-a dat dreptate, ci doar i-a redus termenul de detenție. Și abia în 2017 magistrații de la Curtea Supremă l-au achitat și au dispus eliberarea imediată din detenție. Argumentele din Decizia Curții Supreme prin care reclamantul a fost achitat se pare că nu au fost suficiente pentru Procuratura Generală. În 2017, imediat după pronunțarea Deciziei de achitare, Mircea Roșioru, actualul adjunct al Procurorului General, declară recurs în anulare, prin care solicită ca Decizia Curții Supreme de Justiție prin care a fost achitat Igor Savin să fie casată, iar Igor Savin să se reîntoarcă în penitenciar. Recursul în anulare este respins ca inadmisibil.
În urma condamnării sale ilegale, reclamantul (care are grad de dizabilitate, agravat în penitenciar) a fost plasat ilegal în detenție și privat ilegal de libertate pe o durată de 485 de zile și de dreptul de a munci pe o perioadă mai mare de 6 ani. În această perioadă, familia lui Igor Savin a fost privată de surse de venit în condițiile în care soția reclamantului era în concediu de îngrijire a copilului minor, care avea la acel moment vârsta de 1 an, și care avea în grijă și alți 3 copii minori.
Recuperarea prejudiciului moral și material în urma condamnării ilegale
Imediat după pronunțarea Deciziei Curții Supreme de Justiție prin care Igor Savin a fost achitat, în august 2017, reclamantul a inițiat o acțiune civilă în temeiul Legii nr. 1545. De la înaintarea acțiunii civile până la pronunțarea unei decizii definitive și irevocabile în acest caz au trecut mai mult de doi ani.
În deciziile lor, instanțele naționale au stabilit că suma de 100.000 de lei pentru condamnare ilegală, 485 de zile de suferințe enorme, ar fi suficientă (în cazul reclamantului, o oră de frustrări și suferință, în viziunea statului, ar costa 8 lei). Instanțele naționale au ignorat argumentele prezentate de reclamant, care erau bazate pe calcule obiective (rezultate din jurisprudența CtEDO în cauze similare) și au redus substanțial suma prejudiciului moral solicitat. Instanțele nu și-au argumentat soluția. Pe lângă aceasta, instanța de apel a încercat să aibă rolul de „avocat al bugetului de stat” și a decis că prejudiciul material sub forma salariului ratat nu urmează să fie recuperat de către reclamant. Decizia Curții de Apel a fost casată prin Decizia Curții Supreme de Justiție din 3 iunie 2020.
În continuare, în conformitate cu art. 20 al Legii nr. 1545, Ministerul Justiţiei (…) după repararea, din contul bugetului respectiv, a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite comise de organele de urmărire penală, de procuratură sau de instanţele judecătoreşti, vor sesiza Procuratura Generală în vederea stabilirii faptului dacă pot fi calificate drept infracţiuni acţiunile sau inacţiunile persoanei (persoanelor) cu funcţie de răspundere sau ale altor persoane care au cauzat prejudiciul material şi moral. Sumele încasate ca efect al acţiunii în regres se varsă la bugetul de stat sau, după caz, la bugetul autorităţii administraţiei publice locale respective.
Potrivit comunicatului Promo-LEX, reclamantul reamintește Guvernului Republicii Moldova că în cazul său urmărirea penală a fost realizată și condusă de ofițeri din cadrul CCCEC și de procurorul anticorupție în acea perioadă Valeriu Sîrbu, a fost arestat de judecătorul de instrucție Ion Cotea, judecat și condamnat în prima instanță de judecătoarea Valentina Suruceanu și judecat în Curtea de Apel de judecătorii Nina Veleva și Evghenii Dvurecenschii (o judecătoare a decedat între timp, de aceea reclamantul își rezervă dreptul să nu-i facă public numele).
