Familiile şi apropiaţii unora din victimele noului coronavirus au depus miercuri 50 de plângeri la parchetul din Bergamo, în prima acţiune în justiţie de acest fel în Italia, unde epidemia de COVID-19 a făcut aproape 34.000 de morţi, relatează AFP.
Însoţiţi de avocaţii lor, membrii comitetului „Adevăr şi justiţie pentru victimele COVID-19”, creat pe Facebook şi care numără 55.000 de membri, au depus 50 de plângeri la biroul procurorului din Bergamo, oraş din Lombardia şi epicentrul epidemiei din Italia, scrie agerpres.ro.
„Nu vrem răzbunare, vrem justiţie”, a explicat Stefano Fusco, 31 de ani, al cărui bunic a decedat în martie.
Plângerile au fost depuse la Bergamo pentru că ‘acest oraş este simbolul tragediei care a lovit toată ţara’, a adăugat Fusco, unul din fondatorii grupului pe Facebook.
Plângerile vorbesc despre dramele trăite de fiecare din aceste familii: lipsa informaţiilor despre cei dragi, îngrijiri necorespunzătoare ş.a. Ele vor fi examinate de biroul procurorului, care va decide asupra eventualei începeri a urmăririi penale şi, dacă va fi cazul, asupra încadrării faptelor.
Cristina Longhini, farmacistă, şi-a pierdut tatăl, Claudio, în vârstă de 65 de ani, decedat în timpul pandemiei într-un spital din Bergamo. ‘Tatăl meu tocmai se pensionase, era în plină formă atunci când a fost contaminat’, povesteşte ea.
Cristina Longhini mai spune că la urgenţe tatălui său i-a fost mai întâi refuzată internarea, sub pretextul că nu avea dificultăţi de respiraţie. La spitalul din oraş pentru bolnavii de COVID-19 nu mai erau locuri la terapie intensivă.
„Când a murit, au uitat să ne comunice. Am mers în cele din urmă să identific cadavrul, cu greu putea fi recunoscut, avea gura deschisă, ochii umflaţi ieşiţi din orbite, cu lacrimi de sânge”, îşi aminteşte ea. ‘Mi-au predat lucrurile lui personale, printre care haine pline de sânge, aşadar contaminate, într-un sac de gunoi’, mai spune ea.
Pentru că cimitirele din Bergamo erau pline, sicriul a fost transportat, împreună cu alte zece, cu un camion militar spre o destinaţie necunoscută de familie. În cele din urmă, aceasta a descoperit, după ce a primit prin poştă factura de la crematoriu, că trupul neînsufleţit fusese incinerat la o distanţă de 200 km.
