A îndurat aproape zece ani de suferință, bătăi și umilință, ca, într-o bună zi, să-și ia viața de capăt. Rodica Carpenco a făcut acest pas pentru copiii ei, cinci la număr, dar mai ales pentru a le încuraja pe fiice, ca, atunci când vor crește mari, să nu accepte sub nicio formă violența în familie. În drumul spre vindecare, femeia a fost susținută tot timpul de profesioniști, care nu au condamnat-o niciodată, deși a călcat pe aceeași greblă de trei ori. Dacă nu erau ei, crede că viața i s-ar fi încheiat în cel mai tragic mod. Asemeni luptătoarelor adevărate, Rodica a decis să nu-și ascundă trista experiență de viață, ci să o spună și altor femei, care trec prin situații la fel de dramatice. Reușește să ofere ajutor prin intermediul Organizației UN Women, unde activează ca voluntară de mai bine de patru ani.
Drama Rodicăi, originară din Chișinău, a început după ce a născut al doilea copil, în timp ce era într-o relație cu bărbatul pe care îl iubea. Când a înțeles că nu poate face familie cu un agresor, l-a părăsit, dar pentru asta a cerut ajutorul specialiștilor de la Casa Mărioara. Cu susținerea lor, și-a găsit refugiul la Centrul, pe atunci maternal, Ariadna, din orașul Drochia, unde a locuit o vreme cu cei doi copii. A mai trecut ceva timp, iar dorința de a avea o familie a aruncat-o în brațele celui de-al doilea bărbat din viața ei, dar care s-a dovedit a fi și mai agresiv.
RODICA CARPENCO: „Am avut așa traume puternice că am născut prematur, de 32 de săptămâni, băiatul, și cel mai strașnic este când mi-a spus medicii că o fie invalid toată viața. Nu va merge. Era zi de zi bătaie, deja nu mai înțelegeam de la ce. Nu se mai știa, deja nu mai era niciun motiv. Pur și simplu bea si batea, bea si batea”.
A avut noroc de vecini, care nu au tăcut și au alertat primarul din satul unde locuiau. Cu implicarea lor, Rodica, împreună cu copiii, au ajuns din nou la centrul maternal, care le-a devenit casă pentru încă un an. Însă, influențată de stereotipul că o femeie, care are mai mulți copii, trebuie să aibă neapărat un soț, a mai încercat pentru a treia oară să formeze o familie normală. Cei doi păreau să o ducă bine, au deschis un magazin în sat, iar ea s-a angajat ca asistentă socială. A mai născut un copil. Însă, primele fisuri au apărut atunci când fiul cel mai mare începuse să fugă de acasă, din cauza conflictelor cu partenerul ei. Mai apoi, a înțeles că este pe punctul să-și piardă copii și atunci a decis că trebuie să se oprească.
De data aceasta a reușit. A vândut tot și s-a mutat la Drochia unde închiria o baracă. Între timp, a primit propunerea să devină voluntară pentru organizația UN Women, iar de patru ani este alături de femeile care sunt maltratate în propriile familii. În perioada pandemiei, discuțiile au loc online.
RODICA CARPENCO: „Ea se destăinuie, ea vorbeste, ea incepe a povesti, ea nu dintr-odata cere ajutor, încet-încet: dare u vreau să vin să vorbesc cu un psiholog, da eu vreau sa vin să vorbesc cu un jurist, da eu vreau sa incep catusi de putin sa imi schimb viața, sa imi schimb viitorul”.
Cu ajutorul jurnaliștilor locali, povestea ei a fost auzită și de un moldovean, stabilit în România, care i-a făcut surpriza vieții: i-a cumpărat o casă. După moartea tatălui ei, care a avut un caracter dur, a reușit să ajungă, din nou, la inima mamei sale. Acum, cele două femei, ambele mult mai libere, au o relație pe care și-au dorit-o tot timpul.
RODICA CARPENCO: „Ea (mama) mi-a spus nu demult: știi, eu niciodată nu ți-am spus că te iubesc. Așa de dureros mi-a fost această frază…Și nu că nu a vrut, dar așa a fost, că sunt copii trebuie să-I ridicăm, să-I învățăm, studii superioare”.
Uitându-se la propriile ei greșeli, Rodica face totul ca soarta ei să nu-i influențeze pe copiii ei. De aceea, îi crește în armonie și cu respect. Fiica mai mare o descrie în cele mai frumoase cuvinte.
ANA-MARIA, FIICĂ: „Foarte deșteaptă, descurcăreață, niciodată nu lasă mâinile în jos, merge mai departe”.
Pentru faptul că a reușit să se smulgă din lanțul violenței, Rodica le este recunoascătoare specialiștilor de la Centrul de plasament Ariadna. Fără suportul lor, crede că acum nu ar mai fi fost în viață. În cinstea instituției, și-a numit mezina, pe care a născut-o la scurt timp după ce please de la al treilea partener, Ariadna.
RODICA CARPENCO: „Eram chiar și decedată, că au fost și acte de suicid, și de violență destul de mari, și după ce am născut băiatul și am venit a doua oară la centru. Eu nu ieșeam, suta de procente”.
Acum, centrul continuă să fie luminița din capătul tunelului pentru zeci de femei, care găsesc puterea de a pleca de lângă soții violenți.
„Acum e centru pentru victimele violenței in familie, pot fi mame, femei mai simple, fete, pentru că cu violenta in familie se confrunta foarte multe femei. – Ma uit ca este închis, e securizat? – Da, e închis, totul este sub pază, femeile stau la etajul 2, noi nu le putem supune sa vorbească, ele acum trec reabilitarea în primul rând”.
După pandemie, Rodica va relua, alături de psihologi și juriști, întâlnirile cu victimele violenței în familie. Speră să ajungă la cât mai multe persoane, pentru că fiecare femeie vindecată este cea mai bună dovadă că, dacă atunci când există sprijin, dar și o forță interioară, viața chiar se poate schimba. În bine.
