Timp de doar un an, numărul de vaci în țara noastră s-a micșorat cu 16 mii de capete. Gospodăriile țărănești, principalii furnizori de lapte, spun că nu mai are rost să țină animalele, întrucât afacerile demult nu sunt profitabile și le trimit la abator. Astfel, scade și producția de lapte, aproximativ cu 40 de mii de tone mai puțin în fiecare an.
Domnul Petru se poate mândri cu cinci vaci mulgătoare, pe care le ține la propria fermă din satul Ratuș. Zilnic acestea îi aduc aproximativ 60 de litri de lapte, cantitate prea mare pentru familia sa. Dar nici să-l vândă la fabrica de lactate nu are rost.
PETRU DABIJA, FERMIER: „Laptele e 3-4 lei, care îl ia mașina. O sticlă cu apă dulce e 10 lei, care e doar chimie acolo. Ca să câștigi o mie trebuie să ții acolo zece vaci, dar aici o mie fac cu trei vaci”.
Așa că mai bine vinde laptele sătenilor și cumpărătorilor din Capitală. Fermierul spune că ar fi vrut să mărească numărul de vaci, dar e nevoie de prea multe investiții, pe care statul nu le compensează. De exemplu, recent și-a permis să cumpere un aparat de muls, pe care a dat 12 mii de lei.
PETRU DABIJA, FERMIER: „Combinatul nu poate să dea mai mult de trei lei, dar statul la fiecare litru să compenseze încă doi lei deasupra. Sunt pe pânce toți cei care țin vaci. Trei lei asta-i nimic pentru atâta muncă”.
În satul în care pe timpuri fiecare gospodar avea câte 2-3 vaci, acum doar fermierul și o vecină îşi mai permit acest lucru.
„Toți și vecinii din împrejur, toți am avut vite. Erau la 300, numai într-un rând erau 180. În tot satul, dacă sunt 20…”.
Sătenii ne-au zis că au renunțat la animale, întrucât tinerii s-au obișnuit să procure lapte din magazin, iar gospodarii nu mai au puterile de altădată, pentru a îngriji de acestea.
„Trebuie multă muncă în asta. Mai ales toamna, și fân de adus și furaj, e obositor”.
Cât erau copiii mici le plăcea să ducă vaca, să stea acolo, să o aducă acasă, dar dacă au crescut deja se duc la club.
Și această femeie, proprietara unei fabrici de lactate din sudul țării, cu 320 de vaci, nu simte ajutorul din partea statului. Ne-a povestit că seceta din acest an le-a distrus toate câmpurile pe care creșteau hrana pentru animale. Astfel că, de săptămâna viitoare, vor începe să procure furaj.
MARIA ACBAȘ, PROPRIETARA UNEI FABRICI DE LACTATE: „Noi am recoltat 300-400 kg de pe un hectar. E o catastrofă. Practic am ras câmpurile. Am tăiat din alimentația vacilor ca să rezistăm. Cu cât mai puțin hrănim vaca, cu atât mai puțin lapte ne dă. Respectiv ar trebui să ridicăm prețul la lapte”.
O soluție ar fi să primească subvenții de la stat, astfel nu ar fi nevoiți să mărească prețurile, însă acest lucru pare de neimaginat.
CAROLINA LINTE, ȘEFĂ, ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ A PRODUCĂTORILOR DE LAPTE: „Astăzi, în conformitate cu legislația din 2017, se obține doar 50%. Până la 2017 se subvenționa practic tot costul animaluluim undeva în jur de 90%”.
Astfel, gospodăriilor casnice nu le mai este profitabil să transmită laptele fabricilor mari.
CAROLINA LINTE, ȘEFĂ, ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ A PRODUCĂTORILOR DE LAPTE: „Noi astăzi, în jur de 80 la sută, colectăm prin punctele de colectare de la gospodăriile țărănești. Noi am făcut calculele în asociație, și doar de la 100 de capete businessul devine rentabil”.
Anterior, ministrul Agriculturii declara că așteaptă un credit de la Banca Mondială, pentru a-i susține pe proprietarii de ferme. Nu am reușit să aflăm la ce etapă sunt negocierile, întrucât responsabilii nu ne-au răspuns la telefon. Potrivit datelor statistice, anul trecut, producția de lapte s-a redus cu aproape 12 la sută.
