Aleksandr Lukașenko s-a instalat la putere în Belarus în 1994, adoptând un stil autoritar, care amintește de epoca sovietică: controlează presa, își hărțuiește și își bagă în închisoare adversarii politici, ba chiar există acuzații că ar fi recurs la o unitate specială pentru a-i lichida fizic. Puternica poliție politică – se numește în continuare KGB, ca pe vremea URSS – îi supraveghează atent pe disidenți. „Ultima dictatură adevărată rămasă în inima Europei”, spunea despre Belarus fostul președinte George W. Bush, în 2005, transmite Digi24.ro.
Președintele Belarusului, Aleksandr Lukașenko, este cel mai vechi conducător în funcție din Europa. Militar de carieră, fost șef de colhoz (fermă sovietică), Lukașenko, în vârstă de 65 de ani, vrea acum al șaselea mandat de președinte. Ar părea că jocurile sunt deja făcute, din moment ce de 26 de ani reușește să se mențină la putere. Niciunul dintre precedentele scrutine prezidențiale nu a fost considerat liber și corect de către Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE).
Numai că înaintea alegerilor prezidențiale din 9 august Lukanșenko s-a confruntat cu cele mai mari proteste ale opoziției din ultimii zece ani. Începând din mai, au fost făcute sute de arestări. Nimic neobișnuit. Ineditul acestui scrutin este dat, însă, de faptul că pentru prima dată, Lukașenko pare să aibă un rival care a căpătat din ce în ce mai multă popularitate și care, culmea, a ajuns în această cursă electorală prin forța împrejurărilor, fără să-și fi propus. Și este vorba despre o femeie.
Svetlana Tihanovskaia, femeia care candidează în locul soțului ei arestat
La 30 iulie, zeci de mii de oameni au ieșit pe străzi în capitala Minsk pentru a-și exprima sprijinul politic pentru Svetlana Tihanovskaia, principala rivală a lui Lukașenko în scrutinul prezidențial din 9 august. Svetlana, în vârstă de 37 de ani, a intrat în cursa electorală după ce soțul ei, Serghei Tihanovski, un cunoscut blogger, a fost scos din competiție și trimis în închisoare. Atunci, tânăra s-a decis să candideze în locul lui.
„Serioja, te iubesc atât de mult”, a declarat Svetlana în fața sediului Comisiei Electorale Centrale din Belarus, în ziua în care a primit certificatul prin care a fost înregistrată drept candidat prezidențial. „Fac asta numai pentru tine și pentru oamenii care te-au urmat și au crezut în tine”, a explicat femeia.
Un triumvirat feminin șubrezește șansele ultimului dictator al Europei?
În afară de Serghei Tihanovski, altor doi politicieni li s-a interzis să fie contracandidații lui Lukașenko – Valeri Țepkalo și Viktor Babariko.
Iar Svetlana Tihanovskaia și-a unit forțele cu alte două femei.
Veronika Țepkalo este soția lui Valeri Țepkalo, care, de frică să nu fie arestat după ce a fost scos din cursa prezidențială, a fugit din Belarus la Moscova.
Maria Kolesnikova a fost implicată în campania lui Viktor Babariko. Acesta din urmă a fost împiedicat să se mai înscrie în cursa prezidențială, fiind arestat pentru acuzații de dare de mită.
Tihanovskaia, fără experiență în ale oratoriei și ale politicii, a străbătut întreaga țară, a umplut stadioane și piețe, însoțită de Kolesnikova și Țepkalo. Într-o singură săptămână, cele trei femei au fost prin 11 orașe.
„Noi trei avem absolut aceleași obiective. Țelul nostru principal este să câștigăm alegerile”, a declarat Kolesnikova într-un interviu pentru Euronews. „Este un sentiment incredibil de sărbătoare și o senzație de unitate printre oameni”, explică ea.
Tihanovskaia promite alte alegeri prezidențiale în 6 luni, dacă va câștiga
Dacă va câștiga, Tihanovskaia a promis aministie pentru deținuții politic și noi alegeri prezidențiale care vor fi organizate în următoarele șase luni. Vrea să-i lase să candideze pe toți cei care au fost excluși de la acest scrutin.
„Niciun politolog sau analist nu și-ar fi putut imagina că la linia de finiș a acestor alegeri un lider atât de dur și inflexibil precum Lukașenko va avea de înfruntat o casnică”, spune Aleksandr Klaskovski, analist politic.
Experții spun că anul acesta campania pentru alegerile prezidențiale a stârnit mai mult interes, iar principalul motiv pentru succesul Svetlanei Tihanovskaia ar putea fi povestea ei emoționantă. „Oamenii cred că dreptatea a fost călcată în picioare și asta le dă sentimente foarte puternice”, spune Klaskovski.
Lukașenko: Președintele va fi un bărbat, Constituția noastră nu este pentru o femeie
Președintele Lukașenko a subliniat în numeroase rânduri că o femeie nu poate câștiga alegerile. „Constituția noastră nu este pentru o femeie. Societatea noastră nu este suficient de matură ca să voteze o femeie. Pentru că în Constituția noastră, președintele are o mare putere”, declara șeful statului, în luna mai. „Președintele va fi un bărbat, sunt absolut convins de asta”, susține Lukașenko.
Potrivit unui sondaj comandat de televiziunea de stat, Lukașenko se bucură de încredere din partea a 78,1 la sută din populație, iar 72,3 la sută dintre alegători sunt gata să voteze pentru el. Numai 7,5 la sută ar fi spus că o votează pe Svetlana Tihanovskaia, dar aceste rezultate trebuie privite cu scepticism. Cercetarea sociologică a fost interzisă în Belarus.
„Vă vom suci gâtul ca la rațe”
În ciuda sprijinului popular arătat la mitinguri, Tihanovskaia însăși nu crede că va câștiga, pentru că se îndoiește că alegerile vor fi corecte.
În timpul unei recente vizite la o unitate militară din Minsk, Lukașenko a asistat la un exercițiu de dispersare a protestatarilor cu ajutorul tunurilor cu apă. Cândva, Lukașenko amenința pe oricine se alătură opoziției că va fi tratat ca „terorist” și promitea: „Vă vom suci gâtul ca la rațe”.
Ani de zile, Lukașenko a încercat să-i convingă pe cei 9,5 milioane de locuitori ai țării că el este cel mai bun garant al stabilității, un naționalist dur, care îi protejează de intervenția străină. Mesajul încă funcționează în rândul multora dintre locuitorii în vârstă. Țara a fost devastată de al Doilea Război Mondial și a pierdut o treime din populație, în special din cauza naziștilor.
Fără frică de coronavirus: „Oamenii se uită în oale, vor să mănânce”
Coronavirusul a adăugat o dimensiune în plus agitației politice din Belarus. Oponenții consideră că bravada lui Lukașenko în privința coronavirusului arată cât este de lipsit de rațiune.
La sfârșitul lui mai, președintele spunea că decizia de a nu opri activitatea în Belarus ținându-i pe oameni în casă a fost una bună. „Ați văzut în Vest, șomajul este scăpat de sub control, oamenii se uită în oale, vor să mănânce. Slavă Domnului, am evitat asta. N-am închis”, a spus cel care în martie, când majoritatea țărilor închideau obloanele, recomanda munca la câmp pe tractor, votca și sauna ca remedii împotriva Covid.
Și tot el spunea că occidentalii suferă mai mult din cauza panicii decât din cauza virusului.
Când restul Europei anula meciurile de fotbal, acestea continuau în Belarus, cu mulțimi de spectatori pe stadioane.
Iar pentru ca totul să aibă o încununare eroică, președintele Aleksandr Lukaşenko a anunțat recent că a fost el însuși infectat cu noul coronavirus, dar că nu a avut niciun fel de simptome şi deja s-a vindecat.
Tensiunile cu Rusia, ingredientul secret al lui Lukașenko
În alegerile de anul acesta, avertismentele obișnuite ale lui Lukașeko în privința amestecului străin au fost condimentate cu un ingredient îndrăzneț: Rusia, arătată cu degetul.
Nu este prima oară când relațiile cu Moscova ale lui Lukașenko devin aparent încordate, deși în urmă cu câteva luni Lukașenko juca hochei cu Vladimir Putin la Soci, în Rusia. Acum, încearcă să arunce vina pe forțe din Rusia care ar complota împreună cu oponenții.
În ultimele zile ale campaniei electorale din Belarus, președintele vedea conspirații peste tot. Ultimul dictator al Europei a susținut că se încearcă pornirea unei revoluții în țara sa chiar înaintea alegerilor prezidențiale de săptămâna aceasta.
Într-un discurs către națiune, liderul de la Minsk a afirmat că o grupare de mercenari ruși, reținută în urmă cu câteva zile, plănuia mai multe operațiuni, în complicitate cu rivalii săi politici, prin care să influențeze scrutinul. Totul ar fi fost organizat cu știința Moscovei, deoarece, spune Lukașenko, Vladimir Putin nu vrea să piardă controlul asupra singurului său aliat european.
„Scopul era să-i incite pe oameni unii împotriva celorlalți, să-i mintă, să-i sperie. Să stârnească o stare de confuzie și, în cele din urmă, să-i provoace să comită infracțiuni. Nu e un război deschis, nu încă. Nu s-a tras, încă nu a apăsat nimeni pe trăgaci. Dar e clar că cineva a încercat să planifice un masacru la Minsk. Rusia se teme să ne piardă, pentru că nu mai are alt aliat apropiat în afară de noi. În ultima vreme, Occidentul e mai interesat de noi, la fel și China, care conteaza pe stabilitatea noastră”, a spus Lukașenko.
Adio, dar rămân cu tine
După cum a recunoscut însă și Lukașeko, Rusia rămâne principalul aliat al Belarusului și nu este nicidecum un dușman. Cele două țări au desfășurat exerciții militare comune, iar economia Belarusului, care traversează momente dificile, se bazează pe relațiile economice cu puternicul său vecin.
Relațiile cu Moscova au trecut prin perioade tensionate după ce Moscova a oprit în 2004 subvențiile acordate pentru petrol și gaz.
Lukașenko a venit la putere în 1994 după ce a fost inițiatorul unei mișcări anticorupție în Parlament. Asta după ce în 1991, în timpul tentativei ratate de lovitură de stat împotriva fostului lider sovietic Mihail Gorbaciov, el i-a sprijinit pe comuniștii radicali. A fost singurul parlamentar din Belarus care a votat împotriva dizolvării Uniunii Sovietice.
Ca și Vladimir Putin, Lukașenko este un nostalgic al glorioaselor vremuri sovietice.
Lukanșenko își pregătește un succesor
Printr-un referendum organizat în 2004, Lukașenko a eliminat limitarea mandatelor prezidențiale la două, deschizând terenul pentru a conduce Belarusul pe termen nedefinit. Din 2006, Uniunea Europeană și Statele Unite au impus periodic sancțiuni vizându-l pe Lukașenko și pe alți oficiali din Belarus, din cauza încălcării repetate a drepturilor omului.
Lukașenko a revenit cumva în atenția mai-marilor lumii în 2015, când Minskul a găzduit negocierile pentru un acord de încetare a focului în criza din Crimeea.
Originile lui Lukașanko sunt modeste. A fost crescut de o mamă singură într-un sat sărac din estul Belarusului. S-a căsătorit cu Galina Lukașenka, cu care are doi fii adulți, Viktor și Dmitri. Într-un interviu acordat în 2015, dădea asigurări că nu are nici cea mai mică intenție de a divorța de Galina, deși n-au mai locuit împreună de zeci de ani.
Aleksandr Lukașenko mai are însă și un al treilea fiu, Nikolai, născut în 2004, a cărui mamă, Irina Abelskaia, a fost medicul său personal.
„Stilul de conducător autoritar mi se potrivește, am recunoscut întotdeauna”, spunea Lukașenko, în august 2003. Și se pare că își pregătește și succesorul dinastic, precum familia Kim în Coreea de Nord, tocmai în persoana acestui fiu mai mic nelegitim.
În 2015, Lukașenko a surprins pe toată lumea când și-a luat băiatul, pe atunci în vârstă de 11 ani, la Adunarea Generală a ONU de la New York. Iar Kolia, cum i se spune, s-a fotografiat oficial alături de tatăl său și de familia Obama, la recepția oferită de președintele american. N-a fost pur și simplu o întâmplare, ca atunci când îți iei copilul pentru o zi la serviciu. Tânărul Kolia a fost văzut adesea în compania tatălui, inclusiv la ceremonii oficiale la Beijing.
Iar anul acesta, băiatul, ajuns un adolescent care va împlini 16 ani la 31 august, a luat parte la grandioasa paradă de la Moscova de Ziua Victoriei, stând alături de tatal său în preajma președintelui Vladimir Putin, dar și a președintelui Republicii Moldova, Igor Dodon:
