Sunt oameni mici, dar fac lucruri mari. Așa îi văd oamenii din raionul Glodeni pe membrii asociației care prestează servicii sociale și medicale acasă la persoanele cu nevoi speciale. Pandemia a fost o grea încercare și pentru echipa ONG-ului , care s-a adaptat din mers noilor reguli. Datorită sprijinului Uniunii Europene, în valoare de peste un milion de lei, specialiștii au reușit să ajungă la cât mai mulți beneficiari. Despre succesele și provocările acestora, aflați mai multe de la colega noastră, Diana Popa.
ANDREEA, BENEFICIARĂ: „Nu cer prea mult, atât aș vrea, să mă pot ține pe picioare. Un singur pas mi s-ar părea ca zborul păsării spre soare”.
Andreea visează să meargă,iar atîta timp cît picioarele îi sunt slabe, copila își găsește refugiul în poezie. Istoria ei de viață îi servește drept inspirație. Corpul i-a fost parțial paralizat după administrarea unui vaccin contra poliomielitei, spun medicii. La vîrsta de șapte ani a rămas orfană, după ce i-a decedat mama, unica sprijin pe care-l avea. Așa că cele mai multe poezii le dedică anume ei, iar deseori o și visează.
ANDREEA, BENEFICIARĂ: „Mă întreabă ce fac, dacă îmi e dor de ea. Și într-adevăr, mi-e dor”.
Andreea este vizitată de echipa mobilă Casmed, care îngrijește de 44 de persoane cu dizabilități din raion. Astfel, de două ori pe săptămână fetița e vizitată de kinetoterapeut, care o ajută să-și restabilească mobilitatea. Durerile sufletului, însă, le încredințează psihologului.
„-De 8 martie când e ziua mamelor sunt sensibilă, încep a plânge. -Asta nu înseamnă că tu ești slabă”.
Din fericire, acum șapte ani, Andreea a fost adoptată de Valentina, cărei acum cu mândrie îi spune „mama”. Femeia lucra la primăria din satul vecin, iar când a aflat că fetița a rămas orfană, nu a putut rămâne indiferentă. De atunci face totul ca Andreea să poată sta sigur pe picioare. Primăvara trebuiau să plece la un centru de reabilitare, însă pandemia le-a dat planurile peste cap. Așa că echipa mobilă Casmed a devenit o adevărată salvare.
VALENTINA, MAMA ADOPTIVĂ: „Când am luat-o, nu ridica capul de pe genunchi, 15 kg avea la șapte ani. Acum poate să se deplaseze singurică afară, cu premergătorul”.
În pandemie, specialiștii din echipa mobilă i-au înlocuit și prietenii, pe care nu i-a văzut încă din luna martie.
ANDREEA, BENEFICIARĂ: „Nu aveți calculator acasă? -Nu, nici internet nu avem”.
Virusul a devenit o amenințare și pentru Nicolae. După ce la patru luni acesta a căzut din cărucior și a rămas traumatizat pe viață, are nevoie de ajutorul mai multor specialiști. Din cauza pandemiei, o perioadă de timp, echipa mobilă a fost nevoită să presteze serviciile doar online. La începutul verii, însă, totul a revenit la normal, iar acum, la ai săi 19 ani, Nicolae învață a vorbi. De el se ocupă unicul logoped din raion.
„Corect spunem, păpușoi. Încă o dată. Așa”.
ANGELA BAZNAT, KINETOTERAPEUTĂ: „El ținea mâna doar în pumn când am venit eu. Deja mâna se deschide”.
Aceste servicii ar fi imposibil de achitat de familia sa, care primește pensia de dizabilitate de doar 800 de lei.
OXANA COBÎLEAȚCHI, MAMA LUI NICOLAE: „Dumnezeu ne-a dat coborâșuri, dar avem și urcușuri în viață. Este încrezut în sine, a învățat lucruri noi, a vorbi corect, a pronunța cuvintele. Chiar și eu ca mamă am învățat cum să fac corect masajul”.
Deși îi vine greu, acum Nicolae este în stare să povestească singur despre reușitele sale.
NICOLAE, BENEFICIAR: „Să scriu, să citesc, MUSCA să număr”.
De-i frig, de plouă, de bate vântul, echipa Casmed ajunge zilnic și în casele pensionarilor. Mătușa Varvara timp de 48 de ani a fost moașa satului Ciuciuleni, iar acum ea este cea care are nevoie de ajutor. Așa că este vizitată de Viorica, o asistentă socială care face tot ce poate pentru a ușura viața bătrânei: de la cumpărături până la căratul apei din fântână.
VARVARA, BENEFICIARĂ: „O aștept câteodată ca pe ziua Paștelui. Nu mă pot duce după medicamente, că aici nu sunt la farmacie, o trimit la Glodeni. Eu timp de cinci luni am ieșit de trei ori din casă. De două ori la medic și odată am luat pensia pe trei luni”.
Copiii săi sunt plecați în străinătate, iar pe unii nu i-a văzut deja de cinci ani, așa că asistenta este unica cu care a mai schimbat o vorbă pe vremea pandemiei.
VARVARA, BENEFICIARĂ: „La opt martie când a intrat pe poartă cu o floare, mi se zbătea inima. A mei mi-au trimis online…”.
Afară de Viorica, mai sunt încă 42 de lucrători sociali și 21 de asistente medicale, care își fac munca cu multă dăruire și responsabilitate.
VIORICA NAFORNIȚĂ, LUCRĂTOR SOCIAL: „Odată în lună precis că ajung la moscova și vin înapoi pe jos. Trebuie să reușim la fiecare din șapte, că toți ne așteaptă. De la 9 până la 17, în serviciu permanent”.
Pe perioada pandemiei, costurile pentru procurarea echipamentelor și materialelor de protecție s-au înzecit, așa că aceste persoane ar fi fost imposibil de ajutat fără susținerea Uniunii Europene.
LIVIA GOLOVATÎI, COORDONATOR PROIECT: „Am beneficiat de suport suplimentar pentru a putea procura materiale și echipament de protecție și asigura și personalul din teren și beneficiarii”.
Uniunea Europeană a donat peste un milion de lei pentru a prelungi activitatea serviciului cu încă un an. Totodată, a fost procurat și un calculator, care a permis prestarea serviciilor la distanță. Asociația Obștească “CASMED” are o experiență de 10 ani în dezvoltarea serviciilor de îngrijiri medico-sociale la domiciliu în 11 raioane din zona de nord a țării. În acești ani 13 000 de beneficiari s-au bucurat de serviciile organizației.
Reporter: Diana Popa
Imagine: Oleg Cozlov
