Chiar dacă se mișcă, văd sau comunică diferit, persoanele cu dizabilități sunt oameni care au dreptul la integrare în societate în mod echitabil și respectuos. Viața de zi cu zi decurge altfel pentru ei, iar de cele mai multe ori, aceștia se deplasează ajutați de scaune cu rotile, cârje care trezesc semne de întrebare și din partea celor mici. Modul în care sunt priviți de societate, a determinat un ONG din Capitală, să elaboreze o broșură despre cum învățăm respectul și toleranța pentru oamenii cu dizabilități de la o vârstă timpurie.
„Centrul psihologic, bună ziua, cu ce vă putem ajuta? Ce serviciu doriți? Avem psiholog, logoped”.
Stanislav este un tânăr de 29 ani. A fost diagnosticat cu dizabilitate locomotorie după o intervenție chirurgicală nereușită pe când avea doar 18 ani. Deși își desfășoară activitatea într-un mediu tolerant și deschis, societatea îl privește cu alți ochi.
STANISLAV PIVOVARCIUC, RECEPȚIONIST: „Mulți arătau cu degetul, la noi societatea un pic nu este pregătită pentru când vine o persoană cu dizabilități, cum să acționeze și de multe ori chiar poate să fie împins, bruscat, câteodată chiar și înjurat. Măi boule, mergi mai repede, ce dormi din mers”.
Tânărul crede că acceptarea și respectul față de persoanele cu nevoi speciale trebuie să fie deprinse de la o vârstă mică și să pornească din familie. Dacă cei mici ar fi educați în spiritul toleranței încă de la o vârstă fragedă, gradul de respingere și discriminare nu ar fi atît de accentuat la generațiile tinere, spune Stanislav.
STANISLAV PIVOVARCIUC, RECEPȚIONISTĂ: „Ar fi bine să pregătească copiii, să le spună că sunt persoane care au probleme. Că nu atunci când iese în parc, copilul cela nu știe și arată cu degetul, copilul n-are nici o vină, copilul trebuie să fie pregătit de acasă”.
Acum trei ani, Victoria Boțan a devenit membră a Asociației „MOTIVAȚIE”. Fiindcă face parte din grupul persoanelor cu mobilitate redusă, femeia a decis să se implice activ în combaterea comportamentului discriminatoriu față de semenii ei.
VICTORIA BOȚAN, SPECIALISTĂ PR AO MOTIVAȚIE: „Noi ne-am dat seama că există o problemă, că părinții nu sunt informați sau cumva nu cunosc ce limbaj, cum să le explice corect copiilor despre dizabilitate. Sunt mai multe tendințe, o parte din părinți cumva se stânjenesc sau se rușinează să vorbească în fața persoanei cu dizabilități”.
Ludmila se află în scaunul cu rotile mai bine de 30 de ani. Femeia resimte pe propria piele că societatea nu este suficient de pregătită să abordeze dizabilitatea ca pe o normalitate.
LUDMILA IACHIM, DIRECTOARE EXECUTIVĂ AO MOTIVAȚIE: „Noi deseori întâlnim astfel de situații, fie că din partea oamenilor din societate sau copiilor care văd situații care li se par un pic mai diferit și copilul întreabă părintele”.
În astfel de situații părinții vin cu un răspuns nepotrivit și atunci dezvoltă sentimentul intoleranței sau dezinformării în societate.
LUDMILA IACHIM, DIRECTOARE EXECUTIVĂ AO MOTIVAȚIE: „Și mama încerca să explice că tanti are picioarele bolnave și.. situații diferite. 01:16-01:30 Chiar copilul când crește el trebuie să aibă mesajul corect, adică părintele totuși să cunoască că noi ca persoane nu suntem bolnave, pentru că scaunul rulant pentru mine este modul de a mă deplasa și de a fi persoană și femeie independentă”.
De aici și inițiativa Asociației de a crea o broșură care să vină în ajutorul părinților. Cartea în format online oferă exemple clare de comunicare dintre copii și părinți despre ce este dizabilitatea, cum se manifestă și cum ne comportăm în raport cu persoanele cu nevoi speciale.
VICTORIA BOȚAN, SPECIALISTĂ PR AO MOTIVAȚIE: „Noi am primit răspuns la în jur de 39 de respondenți, la care noi am solicitat suportul părinților, atât a părinților cu sau fără dizabilități, ca să vorbească despre experiența lor, cum ei le explică copiilor sau cu ce exemple s-au confruntat care nu sunt corecte. Cuprinde sfaturi concrete, adică cu limbaj corect despre dizabilitate și cum nu trebuie să le explicăm copiilor”.
Totuși, unii părinți susțin că poartă astfel de conversații cu odraslele lor. Mai mult, aceștia sunt de părere că broșura lansată de Asociația Motivație este una necesară.
„Da, că ne plimbăm prin parc și vedem copii sau oameni în scaune cu rotile și explicăm de ce și cum și încercăm să dezvoltăm toleranța”.
„Da, chiar ieri am avut așa o discuție în familie, să nu ignore, să se poarte frumos, politicos”.
În țara noastră, sunt în jur de 176 de mii persoane, care dețin diferite grade de dizabilitate. Peste 10 mii sunt copii.
