Ograda Muzeului de Etnografie și Istorie Naturală s-a transformat într-o adevărată piață de obiecte de artizanat și meșteșugării. Veniți din sate și localități cu tradiții nemuritoare, meșterii și-au scos la vânzare ulcioarele și figurinele din lut, covoarele țesute manual sau chiar articolele vestimentare tradiționale. Autorii creațiilor populare spun că târgul este o adevărată bucurie pentru ei, mai alesc că de jumătate de an nu au avut șansa să participe la unul, din cauza pandemiei de coronavirus.
Soții Elena și Constantin Cojan vin din satul Colibași, de la sudul țării. Meșterii ne-au mărturisit că au îndrăgit cojocăria încă de pe băncile liceului, așa cum pe timpuri, în localitate, tradițiile erau păstrate cu sfințenie și transmise din generație în generație.
ELENA COJAN, MEȘTERIȚĂ: „Odinioară erau foarte mulți cojocari la noi în sat, dar cu timpul unii au plecat peste hotare, alții au plecat definitiv și au rămas puțini care mai lucrează meseria”.
Așadar, în cadrul târgului , soții Cojan și-au scos la vânzare articolele vestimentare tradiționale, croite cu multă măiestrie și respect pentru datini.
NICOLETA DODON, REPORTER: „Bondița pe care am îmbrăcat-o face parte din modele vechi, care și-au păstrat valoarea în timp și spațiu. Confecționat din blană și piele naturală, articolul vestimentar se potrivește perfect pentru sezonul rece al anului”.
La târg am întâlnit și familia Onuța, din satul Mirești. Aceștia ne-au mărturisit că olăritul este un meșteșug ce l-au păstrat cu multă dăruire de la bunei și că este transmis în continuare din generație în generație. Și familia olarilor a dus dorul târgului meșterilor populari.
ADRIAN ONUȚA, MEȘTER POPULA: „Ne-au permis după o perioadă de tăcere aș spune să ieșim, să facem, să ne întâlnim cu publicul larg și în așa fel să ne motiveze ca să putem da continuitate meșteșugului. M-am prezentat cu oale de gătit, care sunt solicitate acum, la moment, deja aproape le terminăm de vânzare că au rămas puține, burluie pentru vin, ulcioarele tradiționale cum le-am învățat de la bunelu”.
La târg, meșterul este însoțit de feciorul lui, care a îndrăgit olăritul cu aceeași pasiune pe care o are tatăl și bunicii pentru ceea ce este autentic.
LIVIU ONUȚA, MEȘTER POPULAR: „De la vreo 8-9 ani am început să mă joc cu lutul și pe parcurs a început să-mi placă și voi duce acest meșteșug cu sfințenie mai departe precum l-a dus și tatăl meu de la străbunicul meu”.
Vizitatorii târgului s-au arătat și ei impresionați de obiectele de artizanat puse în vânzare de către meșteri, așa că nu au ezitat să achiziționeze câte ceva din cele expuse.
„Ca de fiecare dată reîntâlnirile cu meșterii populari sunt sărbători de suflet, pentru că sunt foarte deosebiți, sunt originali, fiecare prin ceea ce creează”.
„Consider foarte frumos, mai ales când sunt așa lucrări, foarte detaliat prelucrate, foarte interesante, foarte frumos. – Și urmează să cumpărați?- Da, da, chiar acum”.
„Păi am venit după un război mai mic, bunica mea țesea la un război mai mare și de câte ori mă chema eram cu copilul și niciodată nu mă apropiam să mă învețe, iar acum rămânându-mi ca tezaur de la ea absolut totul, este o datorie și o obligație să mă învăț de la meșterii populari”.
Organizatorii ne-au mărturisit că scopul târgului este de a susține meșteșugăritul și meșterii populari, care au suferit din cauza crizei pandemice.
PETRU VICOL, DIRECTOR GENERAL MUZEU: „Având două obiective foarte clare: în primul rând încercăm să promovăm meșteșugurile tradiționale din Republica Moldova, noi ca instituție și în al doilea rând încercăm să susținem meșterii populari în această perioadă de pandemie, când dânșii din păcate nu au avut posibilitatea să se realizeze în cadrul expozițiilor, târgurilor.
Târgul Meșterilor Populari s-a desfășurat timp de două zile ,în curtea Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală.
REPORTERĂ: NICOLETA DODON
IMAGINI: TUDOR BIGU
