Pentru ea, prezentul nu este decât o pată neagră, singurele culori le scotocește din bagajul cu amintiri, iar ziua de mâine este și ea în beznă. Este povestea tristă a Raisei Aculinchina, fostă profesoară, în vârstă de 80 de ani, din Soroca. Viața i-a fost dată peste cap când se aștepta cel mai puțin la asta. Era la școală, când în urma unui incident, și-a pierdut vederea. Cu greu s-a adaptat la noua viață. O viața fără culoare, întunecată, pe care o trăiește în sărăcie și, cel mai greu, în singurătate.
Raisa ACULINCHINA, PENSIONARĂ: „Știu că aici e patul, încolo e ușa și merg. Cu mâinile merg și…zbor. Aici, trebuie să fie dulapul. Mereu cu mâinile întinse de parcă vreau să zbor, dar unde zbor nu știu.”
Viața Raisei Aculinchina, fostă învătătoare de clase primare, s-a scufundat în beznă în urmă cu 21 de ani. Își amintește și acum acea primăvara. Acea tristă primăvară când soarta a despărțit-o de soțul iubit, iar la scurt timp și-a pierdut vederea.
Raisa ACULINCHINA, PENSIONARĂ: „În anul 2000, 19 august moare soțul, dar câțiva ani a fost bolnav, la pat a stat doar ultimul an. (Musca) El a fost aviator militar. Scârba! Pe toți i-am pierdut mai înainte, frate, surori, mama toți muriseră, rămăsesem numai eu. Tare eram încordată, singură. Acasă –școală. Pregătindu-ne de sărbătoarea Mărțișorului mi-a stat tare rău. S-a ridicat tensiunea ochilor și intercraniană. Ochiul stâng a crăpat.”
Au urmat ani în care a plâns aproape fără încetare. În liniște și auzite doar de ea. De dorul razelor de soare, de dorul celor dragi, de cărți și școală. Cândva, foști elevii îi mai pășeau pragul casei. Acum nimeni nu mai bate la ușă.
„Veneau, dar au plecat în țări străine…au plecat. M-au uitat de acum”.
S-a obişnuit cu viaţa și condițiile pe care o are. Pe masă, sub o pătură stă ascuns un televizor vechi, care este stricat de mai multă vreme. La fel de vechi sunt și cele două frigidere. Și-ar dori să scape de ele, dar nu are cine le scoate din casă. Nici la asistența socială nu a avut cine să o însoțească pentru a semna un document ca iarna să aibă căldură în apartament.
„Nu am primit pentru căldură că nu am dat documentele, vă spun drept. Mi s-a spus întâi așa, apoi așa nu am înțeles cum și nici nu am avut cu cine mă duce după certificate, după nimic și am șezut acasă. Am înghețat toată iarna.”„Iată plita electrică o pun în priză pe oră poate.”
Statul este orb la problemele și necesitățile celor care trăiesc în lumea întunericului, spune fosta profesoară, ale cărei cerințe sunt dintre cele mai modeste.
„Am fiert două ouă de dimineață și gata, mai mult nimic. Tare multe medicamente cumpăr, dragii mei. Iaca de ce nu este la Soroca un salon pentru bărbați și unul pentru femei, pentru ochi. Iată trebuie să-mi pun injecții pentru ochi, am dat 120 de lei nu am unde le pune. Trebuie să mă duc pe malul Nistrul, dar nu pot nici în rutieră, nu are cine să mă însoțească.”
Și la radio puțin se vorbește despre suferințele celor cu dificultăți de vedere, se mai plânge bătrâna.
„Cam greu prinde, dacă s-a rupt antena. Nu am văzut și am dat-o jos. Vă doriți un radio nou? Mi-aș dori, dar deja după posibilități.”
Dar nu lipsurile o deranjează cel mai tare, ci singurătatea chinuitoare.
Raisa ACULINCHINA, PENSIONARĂ: „Îl iau, mă băieți, și îl pun: băiețelul mamei! Mamei nu e îi urât cu tine. Încă toamna trecută mi l-au dat și nu am mai vrut să fac nimic cu dânsul. Și cred că nici nu o să-l mai tai așa de mult m-am obișnuit, cât va putea atâta o să mai traiască. Bostănelul și radioul.”
Fosta profesoară spune ca nu e pe lume durere mai mare decât sa știi ca nu mai e loc de bucurii.
Raisa ACULINCHINA, PENSIONARĂ: „Mi se pare că eu bucurii nu voi avea niciodată în viață.”
Dar, ca orice om, are și ea o pasiune care îi aduce plăcere. Compune versuri. Și pentru că nu le poate așeza pe foaie, le mai uită.
Raisa ACULINCHINA, PENSIONARĂ: „Seara le alcătuiesc și dimineața când mă trezesc mă gândesc: oare ce am alcătuit aseară țin eu minte?!”
„Eu sunt tare înstrăinată
N-am nici mama, n-am nici tată.
N-am nici soră, n-am nici frate
De prieteni sun uitată.
Stau pe loc și mă gândesc
Încotr-o eu să pornesc?
M-aș duce la cineva, dar nu am pe nimenea.
Dar te rog, Doamne sfinte, ajută-mă să merg înainte.
Chiar și-n chinuri, și-n nevoi, să nu dau nicicând înapoi.”
În situația fostei profesoare, sunt mulți bătrâni. Prea mulți. Totuși, femeia spune că nu ar fi ales drumul străinătății.
„Nu aș fi părăsit țara niciodată, Moldova. Vă spun o poezie și o să mă înțelegeți”
Afară nu prea iese, însă pe noi a ținut cu tot dinadinsul să ne petreacă… Rar se întâmplă ca cineva să-I treacă pragul.
„Vă petrec. Încui ușa! Iată am un obicei mereu cu cheia în mână. Așa mă urc și cobor.”
„- A venit o pisicuța lângă DVS.
-Cum e?
– Albă.
– A vecinei!”
„Culoarea albă puțin o zăresc și dacă e soare parcă știu că e soare parcă…Când nu vezi lumina zilei e dureros și jalnic. Acum, m-am deprins cu asta, dar atunci când am pierdut…Dacă ați ști ce planuri am avut atunci eu: de a ajunge la sfârșitul vieții mele, să nu mai fiu. Așa de tare am disperat când m-au adus de la Chișinău după prima operație. Exact când a venit gândurile celea prostești a venit o mama a unui copil care era la mine în clasă și bătut la ușa. Mama ceea m-a scos cu de-a sila din casă și a trecut toate. „Așteptarea e egală cu închisoarea, dar singurătatea e mai grea decât moartea, iar străinătatea îți mănâncă sănătatea, să știți!”
***
Doritorii de a se implica și de a dona, o pot face pe platforma sprijina.md, Paypal , Facebook.
Patreon.com/tv8moldova – toate donațiile noilor patroni ai tv8 din luna aprilie vor fi redirecționate către fondul campaniei „Bătrânii noștri”.
În cazul în care doriți să contribuiți cu donație fizică cum ar fi produse alimentare, produse de igienă și/sau haine, acestea pot fi aduse la Casa Presei (Chișinău, str. A. Pușkin 22, etajul 4, of. 400C). Pe parcursul acestei săptămâni, voluntarii echipei „Laolaltă” vă vor aștepta în fiecare seară, între orele 17:00 – 20:00. Persoană de contact: Steliana Rudco, telefon: 0782 71 414.
Pentru a evita escrocheriile sau strângerile ilegale de fonduri pentru eroii campaniei „Bătrânii noștri”, TV8 anunță că „LAOLALTA” este singura asociație abilitată să colecteze donațiile.
Vă mulțumim pentru generozitate!
