Moartea a despărțit-o de tot ce a avut mai scump pe lume. I-a răpit soțul și pe cei doi fii. A condamnat-o la singurătate și la suferință. A plâns și continuă să plângă de dorul lor, dar și de mila ei. Că a rămas singură pe lume. Și sărăcă. Atunci când suferința o apasă chinuitor de mult, Zinaida Coțofană își găsește alinare în fotografiile în care erau toți împreună. Acum, în prag de sărbătorile de Paști, sentimentul de singurătate devine și mai greu de suportat, se tânguie bătrâna. Știe că nimeni nu-i va călca pragul, dar oricum va coace pasca și va întinde pe masă tot ce va găti mai bun. Poate cineva se va îndura de ea.
Zinaida COȚOFANĂ, PENSIONARĂ:„Bună dimineața Alinuș, bună dimineața Lilian. M-ați lăsat singurică, pe mâna cui m-ați lepădat. Iată așa toată ziua, apoi ies afară și îmi caut de lucru.”
Cu ochii și vorbind cu fotografiile… Așa încep diminețile mătușei Zinaida după ce a rămas singură. Fiul cel mare, Victor, pe care îl dezmierda Alinuș, a luptat în Afganistan, apoi a plecat în războiul de pe Nistru. A încercat să-l oprească, dar nu a putut. Voia ca palma de pământ să fie liberă, să fie independentă.
Zinaida COȚOFANĂ, PENSIONARĂ: „I-am zis:mamei, poate te oprești și stai acasă. El mi-a zis: dacă nu mă duc eu cine se va duce? Și s-a dus…”
Dar nu s-a mai reîntors… Deși încă îl așteaptă să-l vadă în fața porții. Frumos, tânăr și plin de viață.
Zinaida COȚOFANĂ, PENSIONARĂ: „S-a dus tata, Senea să-l aducă. Când s-a dus nu îl cunoștea. L-a cunoscut pe mână avea un semn. Tatuaj. L-a ales din toți morții. Erau mulți tineri. L-au adus în sicriu. Nu l-am mai văzut că a stat în jurul nostru armata și nu ne-a dat voie să ne uitam la dânsul. În scriu din fier. Parcă și azi îl aștept să vină cum era el frumos.”
Și parcă nu a fost destul, că destinul a lovit-o din nou. La fel de crunt și cu aceeași intensitate. I-a murit și cel de-al doilea fiu.
Zinaida COȚOFANĂ, PENSIONARĂ: „L-au găsit mort în apartament.”
Durerea l-a apăsat atât de tare pe soț încât s-a îmbolnăvit, iar după ani ani buni petrecuți la pat – a decedat.
Zinaida COȚOFANĂ, PENSIONARĂ: „Opt ani a fost paralizat omul meu. Eu am necăjit după dânșii, Senia s-a paralizat. Era distrus. Sotul meu statea la pat. Și dacă ieseam afară, el îndată șuiera să vadă că eu am venit. Avea ceva dorință șuiera și eu intram în casă.”
Ca toți vârstnicii singuratici, își găsește alinarea din fotografii. Sunt peste tot în casă. Pe dulap, pe masă, pe pereți. Ca să le vadă mai bine. Ca să nu se simtă a nimănui.
„Știti parcă așa a fost dat ca să fotografiez, să am viața mea în fotografii… Nici 20 de ani nu am trăit bine. Am zile speciale când mă uit la fotografii. Am toate momentele, de peste tot. Eu nu știu de ce, cum așa a fost că să avem noi așa multe fotografii.”
De la cei doi fii are doi nepoți, plecați peste hotare. Nu i-a văzut demult, dar se bucură când, uneori, le aude vocea la telefon.
Zinaida COȚOFANĂ, PENSIONARĂ: „Sunt mulțumită de bună ziua, ce faci bunică, ai grijă de mata, dar ce poate să-mi spuie.”
Totuși, de Paști va pregăti o gură de mâncare, pentru că va veni asistenta socială, cea de care are mare noroc. Îi mai aduce o căldare cu apă, îi cumpără produse alimentare și o ajută cu medicamentele.
Zinaida COȚOFANĂ, PENSIONARĂ: „Badaprosti ca vine și ma vede și zice bună ziua și ce faci. Mi-a făcut la acest ochi să nu treacă boala la celălat ochi. Îmi doresc sănătate și să pot să merg și să pot vedea”.
Se roagă să o țină puterile pentru a vedea monumentul renovat al fiului ei, care a murit în războiul de pe Nistru. Din pensia mizeră, cu greu adună banii pentru asta.
Zinaida COȚOFANĂ, PENSIONARĂ: „Dorinta să mă duc să-l văd așezat, să nu se dea într-o parte, să se dărâme. Nu vreau nou, dar să-l pot remonta.”
În memoria acestuia, gimnaziul din localitate îi poartă numele.
Elena NOVAC, DIRECTOARE GIMNAZIU, CHETROSU: „Fiind absolventul școlii nostre, un erou am decis să punem denumirea lui Victor Cotofană. În muzeul instituției avem obiectele lui Victor Cotofană de la război.”
Se bucură ca un copil când vede că vremea se dezmorțește. Timpul parcă trece mai repede, iar singurătatea parcă este mai blândă…
Îi ține de urât pisica, care o urmează peste tot.
Însă, când noaptea se lasă peste sat, iar casa-i devine pustie, în liniștea sumbră, bătrâna adoarme tot cu ochii spre fotografii…
Zinaida COȚOFANĂ, PENSIONARĂ: „Seara la fel, mă uit la ei. Mă rog de mă iertați, mama se culcă.
***
Doritorii de a se implica și de a dona, o pot face pe platforma sprijina.md, Paypal , Facebook.
Patreon.com/tv8moldova – toate donațiile noilor patroni ai tv8 din luna aprilie vor fi redirecționate către fondul campaniei „Bătrânii noștri”.
Pentru a evita escrocheriile sau strângerile ilegale de fonduri pentru eroii campaniei „Bătrânii noștri”, TV8 anunță că „LAOLALTA” este singura asociație abilitată să colecteze donațiile.
Vă mulțumim pentru generozitate!
