Să-ți îngropi propriul copil este cea mai cruntă tragedie ce se poate întâmpla vreodată unor părinți. O spun, nu din auzite, soții Cincilei, din satul Chetrosu, raionul Drochia, care și-au pierdut singura fiică din cauza unor probleme cardiace. O rază de lumină le aduce nepoata lor, în care își pun multe speranțe și investesc toți banii din pensiile modeste. Vor să o ajute să termine studiile, ca să-și găsească un loc mai bun în viață. Toată povara familiei a rămas pe umerii îmbătrâniți ai doamnei Zinaida, cândva profesoară de franceză, care, pe lângă nepoată, trebuie să mai aibă grijă și de soțul ei. În urma unui accident rutier, s-a ales cu grad de dizabilitate.
Zinaida CINCILEI, PENSIONARĂ: „Cât mai era fata, am o fată era soră medicală și a murit la 44 de ani și am rămas fără nimeni. Când venea de la lucru, mă întreba ce face tata, să vină să-i fac vreo injecție. Acum nu mă mai întreabă nimeni, nimeni nu-mi deschide ușa.”
Cu această mărturie ne-a întâmpinat Zinaida Cincilei, când am ajuns în pragul ușii. Apoi, fără gram de ezitare, ne-a îndemnat să intrăm înăuntru.
Zinaida CINCILEI, PENSIONARĂ: „Haide-ți în casă, mai bine!”
Am urmat-o. În odaie, după soba rece, pe lejancă l-am găsit pe soțul ei. Moș Ion stătea cu ochii țintuiți în geamul ce dă înspre drum.
În tinerețe a fost electrician. Meseria, pe care o practica cu atâta dăruire, s-a oprit în loc, luându-i și sănătatea. În timp ce se îndrepta spre muncă, a fost accidentat de un automobil. În consecință, a fost rănit puternic la cap. La capătul unei lupte lungi pentru a-și păstra sănătatea, bărbatul a fost nevoit să accepte că nu va mai fi la fel. De-a lungul anilor, bătrânețea își lasă și mai mult amprenta. Picioarele abia de găsesc forțe ca să-l poarte. Însă, această nenorocire este o nimica toată pe lângă ceea ce urma să li se întâmple celor doi soți. În urmă cu patru ani, singura lor fiică a încetat din viață.
Zinaida CINCILEI, PENSIONARĂ: „A murit pe pragul policlinicii. Și îi spuneam, mami du-te și te lecuiește că era bolnavă cu inima.”
Dar nu sunt singuri pe lume. În grija lor a rămas nepoata, pentru care, au fost momente, când au îndurat lipsuri doar că să o vadă fată învățată.
„Să fi fost mama o pune și la cale, dar așa mămuca. Așa ne-am descurcat. A mântuit nouă clase. Pe urmă am umblat să o dau la școală să aibă o bucățică de pâine. Mă rog domnului să trăiesc măcar un an, că e ultimul an și să o văd că lucrează și are leafa. Ieri a sunat telefonul ultima dată. Mi-a sunat ce faci, am întrebat-o cum cu online-ul. Eu mereu îi spun: să fii cuminte, să asculți, să înveți. Vă doriți un telefon mobil. Care telefon mobil.”
Se întrețin cu toții din pensii. În cazul doamnei Zinaida, statul i-a calculat 1300 de lei, deși a lucrat timp de 40 de ani ca profesoară de limbă franceză.
Zinaida CINCILEI, PENSIONARĂ: Voiam ca copiii să știe carte. Când am ieșit la pensie și auzeam că e 1 septembrie parcă în inimă îmi da cu ceva. Voiam să mă duc la școală.”
Mai păstrează și astăzi, pe un dulap, cărțile de limbă franceză, prăfuite de vreme. Uneori, uitându-se la ele, se pierde în amintiri.
Zinaida CINCILEI, PENSIONARĂ: „Am limba franceză curs intensiv. Nu le arunc. Iată, limba franceză, când a ieșit programa nouă. Acum în școală nu este franceza, doar engleza. Fisa pe care le puneam tema pe tablă. Am ieșit la pensie și iată un elev mă întâlnește și mă întreabă, ce mai faceți Zina Ivanovna. Îi spun, gata. El îmi zice știti, dar era slăbuț, sunt în Franța. Măi, cum ai ajuns? Dar mi-am amintit de DVS, căci eu le spunea: învățați că o să vă trebuiască. O să aveți copiii.”
Știind că este singurul sprijin al nepoatei, fosta profesoară își dorește lucruri modeste:
Zinaida CINCILEI, PENSIONARĂ: „Sănătate și pensia să ne dea. Vă dau lacrimile? Dacă tot se aude că nu sunt bani și iată stăm noi amândoi și vorbim: Doamne măcar pensia să ne dea atât cât este! Câți ani are frigiderul? Nici nu țin minte. A fost stricat, dar l-am reparat. Ce are astăzi în frigider fosta profesoară? Mai nimic nu am. Mai avem cartoafe, morcov mâncăm ce este. Mâncăm ce este.”
Fețele brazdate de ani și de griji li s-au luminat doar atunci când i-am întrebat cum și-au unit destinele.
Zinaida CINCILEI, PENSIONARĂ: „Eu eram profesoara. El a venit umbla școala serală. Eu ajung să-l pun să citească, dar el nu vrea să citească. Eu îl pun, dar el nu. Îmi arată el, dar i-am zis: ori ieși tu afară, ori eu ies. Nu m-am gândit ca eu să fiu cu dânsul împreună. Când ați văzut-o pe doamna Zinaida inima a bătut mai des? Mai a dracului. Am zis e a mea și gata. V-a căzut tronc? Da. Câți ani aveți împreună? 50. Care este secretul? Răbdarea și iubirea.”
***
Doritorii de a se implica și de a dona, o pot face pe platforma sprijina.md, Paypal , Facebook.
Patreon.com/tv8moldova – toate donațiile noilor patroni ai tv8 din luna aprilie vor fi redirecționate către fondul campaniei „Bătrânii noștri”.
Pentru a evita escrocheriile sau strângerile ilegale de fonduri pentru eroii campaniei „Bătrânii noștri”, TV8 anunță că „LAOLALTA” este singura asociație abilitată să colecteze donațiile.
Vă mulțumim pentru generozitate!
