O bătrână din comuna Piatra, raionul Orhei, și-a transformat casa în muzeu. Exponatele a început să le adune încă din anii tinereții, pe când încă nici nu bănuia că le va expune într-un muzeu. Multe obiecte din colecția sa au o vechime de peste 100 de ani și fiecare are o încărcătură istorică aparte. Aici sunt expuse obiecte precum covata bunicii, natra de țesut, fântâna cu ciutură, obiecte pe care le luau soldații în armată, dar și coronița de mireasă împreună cu piese din zestrea de altădată. De asemenea, pot fi admirate multe lucruri pe care bătrâna le-a confecționat manual de-a lungul anilor.
Casa mătusii Nina Grăjdian din satul Jeloboc, comuna Piatra, s-a transformat în muzeu, acum trei ani. După ce i-a decedat soțul, nu mai poate ține animale pe lângă casă, iar pentru a nu se plictisi, femeia s-a gândit să facă un muzeu. Mătușa Nina spune că a început să adune exponatele încă din tinerețe, cu toate că atunci nici nu bănuia că își va deschide un muzeu propriu. Unele exponate au ajuns în colecția ei în mod absolut neașteptat. De exemplu, această sobă, pe care boierii o foloseau la adunările lor, a adus-o acasă fratele său și a urcat-o în pod, la păstrare. După moartea lui, această piesă a ajuns în muzeul mătușii Nina.
Fiecare obiect are o încărcătură istorică deosebită. De exemplu, cea mai veche oală din muzeu a primit-o de la mătușa sa. Este un vas care a ajutat-o să supraviețuiească foamei de după război. (SINCRON)
În muzeul mătușii Nina mai sunt expuse instumente de țesut, de prelucrat cânepa sau lâna, obiecte folosite prin curte ori la bucătărie. Mătușa Nina nu cunoaște numărul exponatelor, dar spune că multe au o vechime de peste 100 de ani. În casa pe care a construit-o cu soțul său, bătrâna păstrează diferite piese vestimentare, pe care le purta în tinerețe.
În prezent „ pentru că nu poate sta degeaba”, mătușa Nina coase costume naționale pentru cele două fiice și pentru nepoatele sale. În tinerețe a fost infirmieră la spital și avea și multe animale pe lângă casă, însă oricum își făcea timp pentru a coase, uneori – pe ascuns.
La fel în muzeul bătrânei loc de cinste are zestrea pe care a primit-o de la mama sa.
Nina Grăjdian, zice că mai are multe obiecte, pe care trebuie să le expună, iar dacă o va ajuta Dumnezeu, va construi în curte o încăpere în care va pune toate piesele adunate. Ușile muzeului sunt deschise pentru oricine, ba mai mult, mătușa Nina își servește vizitatorii și cu plăcinte. Ea nu are o taxă pentru această reîntoarcere în timp, dar acceptă remunerația, dacă oamenii doresc că o mulțumească.
