A transformat o mină veche, de unde pe timpuri se extrăgea calcar, într-un spațiu perfect pentru a cultiva ciuperci. Vorbim despre Sergiu Cichir, un antreprenor de la noi, care s-a aventurat să inițieze o afacere într-un domeniu relativ nou pentru Republica Moldova. Mai exact, bărbatul crește ciupercile Pleurotus, cunoscute în popor sub denumirea de păstrăv. Chiar dacă reușește să obțină un produs de calitate și sută la sută ecologic, acesta spune că nu are unde să le vândă, deoarece, pentru a le expune în magazine, practic, se vede nevoit să cerșească un loc pe raft. Îi descurajează afacerea și faptul că ciupercile de import au invadat piața și sunt chiar mai ieftine decât cele autohtone.
Din dorința de a rămâne acasă, deja de trei ani, Sergiu Cichir cultivă ciuperci de tip Pleurotus, într-o mină din satul Făurești, municipiul Chișinău, din care pe timpuri se extrăgea calcar. În anii 90, însă, aceasta a fost închisă, așa că acum a devenit un mediu perfect pentru afacerea sa, întrucât pe tot parcursul anului, aici, se menține temperatura de plus 14 grade și umiditatea constantă. Bărbatul recunoaște, totuși, că, din cauza procedurilor birocratice complicate, i-a fost foarte greu să închirieze două hectare din teritoriul minei și să obțină actele necesare de la Ministerul Mediului.
„După Codul Subsolului din 2009 nu a fost nimeni până la mine care să ducă un proces până la urmă. A durat un an jumătate ca să am toate actele în regulă. Nu este un cod care să ne apere și să ne promoveze interesele”.
Antreprenorul spune că își cultivă ciupercile conform unei tehnologii speciale, în saci umpluți cu miceliu, paie și coji de răsărită, care trebuie schimbați, de regulă, odată la trei luni.
„Noi îi dăm de înțeles ciupercii că sacul ar fi o buturugă de lemn, în care este o bază nutritivă, care-i permite să se dezvolte”.
Astfel, pe lună, acesta obține o recoltă de circa cinci tone, fiind acum cel mai mare producător de Pleurotus din țară. Deși nu are nevoie de apă, întrucât ciupercile preiau umiditatea din aer, bărbatul spune că este o muncă migăloasă să cultive ciuperci, o activitate care necesită implicare zilnică.
„Se rupe ciupearca. În urma ruperii, rămâne ceea ce trebuie de curățit, ceea ce nu i-a ajuns puteri ca să încolțească. – Asta faceți în fiecare zi? -Desigur. Dacă nu o să facem, nu o să avem roadă”.
Iar după toate investițiile și efortul depus, Sergiu spune că reușește cu greu să găsească unde să-și vândă ciupercile, pentru că, practic, nu poate concura cu cele de import. Sunt mai ieftine, deci și mai preferate de cumpărători.
„Prețul e foarte mic și prețul ciupercii din Ucraina e, practic, de două ori mai mic decât la mine. Eu sunt impus, când vine ciupearca din Ucraina, să reduc și prețul meu. Adică noi careva avantaje sau suport din partea statului nu avem”.
Înainte de pandemie, producătorul își punea speranța în sectorul HORECA, de la care avea mai multe comenzi pentru marfa sa. Acum, însă, odată cu restricțiile impuse și pierderile înregistrate, nu mai poate colabora cu localurile.
„Pandemia m-a închis pe șase luni de zile și mi-a scăzut vânzările cu 70% față de 2019.
Ciupercile de tip Pleurotus sunt unele dintre cele mai scumpe în categoria sa, fiind asemănătoare cărnii după conținutul de calorii și proprietăți. La noi în țară, un kilogram de ciuperci păstrăv costă în jur de 40 de lei, în timp ce în străinătate prețurile sunt de zece ori mai mari.
