Omul bun la nevoie se cunoaște. El este gata să dea o mâna de ajutor, chiar și celui pe care îl vede pentru prima dată în viață. Așa i s-a întâmplat lui Iurie, un tânăr din Capitala, care credea ca nu mai are scăpare, la ai săi 23 de ani. Nu are studii, nici locuință, rude sau prieteni. A crescut la internat, iar un accident de muncă l-a lăsat cu o rană adâncă la picior. Pentru că avea dureri insuportabile, care nu-i permiteau să lucreze, nu avea bani ca să-și cumpere o poliță de asigurare medicală și să meargă la spital. Așa a ajuns să cerșească bani pentru a se putea interna, în timp ce starea i se agrava și risca sa rămână fără picior. A fost observat, însă, de o femeie, care l-a ajutat să ajungă la medic și a lansat și o campanie de colectare a fondurilor, pentru a-l ajuta pe tânăr. Cum s-a mobilizat lumea bună ca să-l ajute și cum se simte Iurie acum, vedeți în următorul reportaj.
Marina își amintește că a mers la magazin, atunci când l-a văzut pentru prima dată pe Iurie. Stătea ghemuit de durere, într-un colț al clădirii. Inițial, a crezut că e un cerșător, întrucât avea un comportament straniu, dar când s-a apropiat, și-a dat seama că tânărul are nevoie urgent de ajutor.
„Avea acolo o sacoșă cu niște alimente, pâine, dar el nu cerșea. Am început să-l întreb de ce stă, poate pot să-l ajut. A început să-mi povestească povestea lui”.
Astfel, Iurie i-a relatat povestea sa de viață, tristă și dramatică. A crescut la internat, întrucât nu are nici mamă și nici tată, dar nici alte rude care să-i poarte de grijă. Când a împlinit 18 ani, administrația internatului i-a dat 10 mii de lei și i-a spus că este timpul să plece. Astfel, Iurie a început să trăiască pe la colegii de internat și să muncească cu ziua, pentru a face măcar un ban, întrucât nu se putea angaja oficial. Nu are nici măcar diploma de studii, întrucât nu a reușit să susțină examenele de clasa a 9-a. Iar într-o zi, când muncea la o bătrână pe lângă casă, s-a electrocutat. După asta, i-a apărut o rană adâncă la picior. Câteva luni mai târziu, a fost operat de urgență, medicii tăiindu-i un deget. Dar, pentru că nu avea poliță medicală, nu a putut sta la spital până rana să se vindece, așa că a ajuns din nou în stradă, de această dată – cu dureri insuportabile.
„Mă duceau la spital, îmi schimbau pansamentul și – acasă. Eu le spuneam, dar ei nu puteau să-mi facă nimic fără poliță”.
Din cauza durerilor, nu mai putea lucra, astfel că tot ce îi rămânea să facă, era să mizeze pe ajutorul oamenilor buni.
„Mi-a spus medicul că, dacă mai era să fiu așa, puteam să cad jos în orice moment”.
Marina l-a găsit pe Iurie anume în acele momente de grea cumpănă. Spune că a decis să-l ajute, deoarece așa este omenește, dar și din motiv că este și ea mama unui copil cu dizabilități.
„M-am gândit doar la un lucru: dacă se întâmplă ceva cu noi, părinții, ce face băiatul nostru? Având sănătatea pe care o are… Asta cred că m-a sensibilizat”.
Practic imediat, împreună cu un bărbat, i-au cumpărat lui Iurie o asigurare medicală, astfel încât să poată fi operat din nou, întrucât avea deja o infecție la picior și circulația sangvină foarte proastă. Ulterior, a mai fost nevoie de o intervenție, fiindu-i tăiate deja toate degetele de la piciorul afectat. Și pentru că se gândea ce o să facă tânărul, atunci când va ieși din spital, femeia a inițiat o colectare de fonduri, pe online, adresându-se la prietenii și cunoscuții săi.
„Noi știm că, la 18 ani, te consideri matur, îți iei viața în mâini, dar ai părinții alături. El nu avea niciun părinte care să-l ajute. Unde să plece el?”
Din fericire, într-un timp relativ scurt, mai mulți oameni s-au sensibilizat și Marina a reușit să adune peste 80 de mii de lei, bani din care ulterior, Iurie va putea plăti chiria pentru o locuință.
„Am avut foarte multe discuții la telefon și la celălalt capăt deseori erau lacrimi. Persoane care nu aveau un buget mare ca să facă donații, dar cât de puțin au donat”.
Acum, tânărul se bucură că măcar a reușit să rămână cu talpa piciorului întreagă, deoarece exista pericolul ca acesta să fie amputat. Ba mai mult, el a înțeles că nu este singur, chiar dacă nu are nicio rudă de sânge.
„Am simțit că mă ajută cineva, că sunt și oameni buni, care pot și există”.
Recent, o persoană i-a propus lui Iurie să meargă la cursuri de șoferie speciale, pentru persoanele cu dizabilități, idee pe care tânărul a accepta-o imediat. Oamenii îl vor ajuta să se angajeze oficial, însă problema cea mai mare rămâne căutarea unei locuințe, pe care Iurie ar putea să și-o permită.
