Odaia a rămas pustie… Vorbim despre satul Odaia, localitate-fantomă, din raionul Șoldănești, de unde bătrânii, gârboviți de griji și nevoi au plecat la cele veșnice, iar tinerii unde i-au dus ochii. Au rămas doar casele împărăginite, porțile căzute la pământ, dar și o liniște apăsătoare. În urma exodului în masă, încet, dar sigur, satele Moldovei se sting ca o lumânare în vânt. Iar localitățile gălăgioase de cândva se transformă în pustietăți… Nu se stie exact câte localități au murit până acum, cert este că ar fi vorba de zeci de sate. Cel mai trist este că fenomenul este într-o avansare nemiloasă.
Când am pășit în satul Odaia, am avut impresia că am ajuns la un capăt de lume. Chiar la intrare, ne-a întâmpinat o liniște înspăimântătoare, dar și acest… microbuz cu geamurile sparte, care stă înțepenit în buruieni.
Înaintăm pe drumul care nu a văzut niciodată asfalt și, la câțiva metri distanță, dăm de prima casă.
Ușa casei lipsește, iar în hol timpul parcă s-a oprit în loc. Niște haine prăfuite stau atârnate în cuier, pe podea stă aruncată o telecomandă de la televizor. Unica pată de culoare e o ciubotă a unui copil, aruncată într-un colț… O senzație că oamenii au plecat fără să privească înapoi…
Și-au abandonat casele și vecinii. Unele s-au și năruit.
Peste tot domină o tăcere apăsătoare. E întreruptă doar foșnetul frunzelor în bătaia vântului.
Un susur slab face și acest izvor, care ne întâmpină în fața altei gospodării corogite.
Scrisul proaspăt de la izvor demonstrează că, cel mai probabil, anul trecut proprietarul casei a trecut pe acolo.
Murmurul apei de izvor a fost întrerupt, la un moment dat, de lătratul unui câine. Așa că ne-am îndreptat într-acolo. Nu am găsit niciun suflet de om, doar un lacăt la ușă și câinele, lihnit de foame și legat, care lătra, bucuros că vede pe cineva.
E un sat-fantomă, ne-a spus acest bărbat pe care l-am zărit pe un deal la ieșire din sat.
Anterior, primarul comunei Alcedar, ne-a spus că satul Odaia este pustiu deja de trei ani. Odaia – e radiografia multor sate de la noi care au rămas pustii şi continuă să se golească într-un ritm alarmant, întrucât în 30 de ani de independență, mulți moldoveni și-a găsit rostul in lume, și-au construit un viitor în altă parte. Au lăsat în Republica Moldova, gospodării pline cu amintiri.
