În fiecare an pe 6 mai, creștinii ortodocși sărbătoresc Sfântul Gheorghe, care marchează adevăratul început al primăverii. În viziunea populară sărbătorile sf. Gheorghe și sf. Dumitru determinau anotimpul anului. La sf. Gheorghe începe anotimpul cald, iar la sf. Dumitru - cel rece. Potrivit legendei, acești doi sfinți „poartă cheile anotimpului la brâu, păstrându-le cu sfințenie”.
În popor, în perioada acestor două sărbători se obișnuește să se facă împrumuturi de bani, se închiriază loturi de pământ, se tocmesc ciobanii etc. De aici și proverbul „sf. Gheorghe tocmește și sf. Dumitru plătește”.
În ajunul zile de sf. Gheorghe stâlpii porților se împodobesc cu brazde de iarbă în care sunt înfipte crenguțe de salcie. Pe timpuri, crengi verzi se puneau și la grajdurile animalelor. Aceste brazde și crengi unii le păstrau tot anul și le foloseau împotriva bolilor și în scopul protejării animalelor de forțele rele.
În concepția populară, ajunul sf. Gheorghe se consideră un timp primejdios, deoarece cu venirea întunericului și până la primul cântat al cucoșului, prin gospodării bântuie duhuri rele care iau mana animalelor, îndeosebi a vacilor. De aceea în noaptea spre sf. Gheorghe animalele necesită pază atentă și grijulie.
Conform tradiției, în ajunul sf. Gheorghe se face așa numitul „foc viu”. În taină se aduc lemne și se aprind într-un mod special – frecând două lemne unul de altul.
În jurul focului se strâng flăcăii care organizează diferite jocuri și sar peste foc. Când focul se stinge, fiecare ia câțiva cărbuni și venind acasă afumă cu ele animalele.
În trecut, de ziua sf. Gheorghe se mai practică încă un obicei – căutarea comorilor. De fapt se spune că comorile sunt căutate: la Paște, sf. Gheorghe, Ispas, Duminica Mare, Ioan Botezătorul. Se credea că în aceste zile comoara „se aprinde” și luminează, indicând locul unde se află. Erau cunoscute multe modalități de căutare a comorilor, dar în caz când se găsea și se lua comoara obligatoriu era să lași în acel loc câteva monede sau alte obiecte, pentru ca căutătorul să nu fie omorât de către duhurile rele ce o păzeau.
De ziua Sf. Gheorghe sunt legate și multe alte tradiții
Ca și la alte sărbători se dă de pomană de sufletele morților, în care intră ulcioare noi cu lapte sau brânză, colac și lumânare.
În ajunul sf. Gheorghe se sărbătorește și ziua ciobanilor – „alesul”. Pe imaș se alege locul stânii și a tuturor anexelor acesteia. De fapt, „alesul” semnifică începutul sezonului de primăvară-vară, când se strâng oile la stână și se separă mieii și iezii de oi și capre. Pentru ca forțele rele să nu ia mâna oilor acestea trebuie mulse până la amurg. În timpul nopții ciobanii cântă la diverse instrumente, astfel alungă forțele rele protejându-le . Dacă „alesul” cade în zi de post nu se mănâncă de frupt ci numai pește și pâine, în restul zilelor sunt organizate petreceri la care se servesc bucate din carne, ouă etc. Vinul se servește cu urări de sănătate penttu ciobani și animale.
În sărbătorirea zilei sf. Gheorghe, este evidentă îndeletnicirea tradițională a moldovenilor - creșterea animalelor.
