Fără apeduct și cu câteva fântâni - aceasta este realitatea în care trăiesc, de mai bine de un deceniu, locuitorii din Cotul Morii, raionul Hâncești. În satul strămutat și construit de la zero, după inundațiile de proporții, n-au ajuns suficienți bani și pentru un sistem de alimentare cu apă. Așa că oamenii se desurcă cum pot, unii cară apă cu gălețile de la zeci de metri, iar alții o cumpără și o depozitează în rezervoare. Deși, reprezentanții Agenției „Apele Moldovei” spun că un proiect de apeduct e aproape gata, totuși sătenii mai au încă de așteptat, având în vedere că ar mai fi nevoie de câteva milioane pentru a încheia lucrările, în plus, fiecare trebuie să se conecteze la conductă din cont propriu. Urmăriți un reportaj realizat de proiectul media Cu sens.
„Mulți vor să-și facă fântâni, dar nu dau de apă, că nu-i apă. Apa e adâncă. Iată, e la 24 de metri. De aici până în capătul satului nu mai este nicio fântână. Dar ce să facem? Răbdăm, dacă așa ne-a fost soarta.”
Maria are 56 de ani și locuiește în satul Cotul Morii împreună cu soțul său. Zilnic, femeia este nevoită să facă naveta la fântâna săpată de Primărie, situată la câteva zeci de metri de casa ei. De acolo cară apă cu găleata pentru gospodărie. O realitate pe care o acceptă cu resemnare.
Oamenii se plâng că apa din puținile fântâni din sat abia de le ajunge pentru necesitățile casnice, de construcții sau altceva nici vorbă. Majoritatea este nevoită să cumpere apă pe care o depozitează în rezervoare. Ploaia e mană cerească, spun sătenii.
„Undeva la 2 luni, cumpăr 1 tonă de apă. Plătesc să mi-o aducă. Este tractor, mașină particulară și sunăm, dăm comandă și aduce.”
Acum zece ani, satul Cotul Morii a fost strămutat și construit din temelie. Se întâmpla după inundațiile devastatoare din 2010, când casele din localitate au fost spălate de ape și au devenit de nelocuit. Atunci, bucuroși de noua așezare, oamenii au acceptat situația că nu au resurse suficiente de apă, cu promisiunea că va fi construit un apeduct în scurt timp. Marea însă le este așteptarea și răbdarea.
„Dapoi, ehe hai, de când am venit aici, de 10 ani, că „o să fie, tot, o să facem, apeductul”. Apeductul…(dă din mână a lehamite)”
„Deja oamenii au pierdut nădejdea și își face care cum poate. Iată noi ne-am făcut fântână.”
„La început căram singuri cu ce aveam, cu cisterna, cu canistra, ne descurcam. Apoi, am început și ne-am construit un rezervor, practic tot satul așa și-a construit rezervor de apă. Ea nu e potabilă, apă tehnică, pe care o folosim la baie, la mașina de spălat.”
În 2012 a fost pornit un amplu proiect de aprovizionare cu apă a satului Cotul Morii, dar și a altor 10 localități alăturate, care, la fel, se confruntă cu lipsa apei. Proiectul a primit suport financiar din partea Fondului Ecologic Național, dar nu a ajuns să fie dus până la capăt.
„De la stația de pompare, de captare a apei amplasată pe malul râului Prut, în satul Cotul Morii vechi, apa se captează, se tratează. Mai departe, apa este redistribuită spre satul Nemțeni și satul Obileni. Aici rețeaua se împarte în 2, una se duce în dreapta, una în stânga. Lucrările practic la obiect sunt finisate, în jur de 98, 99%.”
De fapt, utilajele trebuiau să fie date în exploatare încă acum cinci ani.
„Fondul Ecologic Național nu au finanțat agentul economic și agentul economic practic nu avea bani cu ce să finalizeze apeductul, cu ce să lucreze.”
Asta din motiv că, pe parcursul desfășurării lucrărilor, s-a stabilit că cheltuielile vor fi mai mari decât bugetul prevăzut inițial. Așadar, în doi ani, suma totală a contractului a ajuns la peste 73 de milioane de lei, adică cu aproape 50 la suta mai mult. Actuala ministră a Mediului, Iuliana Cantaragiu crede că una dintre probleme ar putea fi faptul că, ani la rând, Fondul Ecologic a fost, mai degrabă, un instrument politic, decât unul în beneficiul oamenilor.
„Partea proastă a FEN-ului, cum el funcționa, asta e că din dorința guvernelor anterioare de a acapara cât mai multe localități, eu numeam chestia asta „de a cumpăra voturi”, vroia să împrăștie cu cât mai mulți bani în toată țara, dar disponibilitatea alocărilor în Fond era redusă. Respectiv, se aprobau multe proiecte de valoare mare, dar cu alocări foarte mici și oamenii porneau proiectele și se stopau.”
Deși reprezentanții Agenției „Apele Moldovei” spun că proiectul e aproape gata, oamenii mai au încă mult de așteptat până vor avea apă la robinet. Și asta din două motive. În primul rând sunt necesare alte câteva milioane pentru lucrări suplimentare la sistemul de captare a apei din Prut. iar într-al doilea - întreg sistemul de pompare și filtrare al apei va putea fi pus în funcțiune abia atunci când în majoritatea localităților, incluse în acest proiect, vor fi instalate conductele până la casele oamenilor. Sume pe care bugetele locale nu le au, deocamdată. Din banii statului, apeductul este adus doar până la marginea localităților.
