Fugind din calea războiului, unii refugiați își iau cu ei nu doar copiii și o valiză cu cele mai necesare lucruri, dar și prietenii necuvântători. Este și cazul a două familii din Odesa, care s-au adăpostit la Centrul pentru refugiați, amenajat într-un fost cinematograf împreună cu cele 11 pisici și cu cei doi căței, deveniți peste ani membri de familie.
Mark a fugit din Odesa, acum două săptămâni, împreună cu mama, bunica și cu 11 pisici. Acum, toți cei 14 membri ai familiei, cum le place lor să spună, locuiesc la Centrul pentru plasamentul temporar al refugiaților, organizat de Patria-Lukoil din cartierul Rîșcani al capitalei, în două cămeruțe amenajate special pentru ei. Băiețelul de trei ani se joacă toată ziua cu animăluțele și împarte cu ele până și patul.
Familia spune că, atunci când au hotărât să plece din Ucraina, era clar deja că împreună cu ei vor lua toate pisicile. Mai apoi, s-a dovedit că drumul de la Odesa până la Chișinău a fost greu nu doar pentru copil, dar și pentru feline. Mai mult, în primele zile, acestea erau foarte stresate și nici nu se apropiau de vasul cu mâncare:
”Pe noi ne-au adus până acolo unde se începea rândul de mașini, în Ucraina, și ne-au lăsat acolo. Mai departe noi am mers pe jos. Nici nu mai știu cât am mers. Probabil, vreo 5 km”.
”Noi mergeam cu trei cuști pentru pisici. Apoi aveam copilul, căruciorul, valizele, niște genți... Ne-a fost foarte greu. Cum făceam asta? Cu pași mici. Duceam o parte din lucruri, apoi reveneam și luam altele. Un matur stătea cu o parte din lucruri, altul se întorcea după cele rămase în urmă, le căra și tot așa”.
Deși inițial, familia își dorea să plece în altă țară, faptul că pisicile nu au acte și că au suportat atât de greu drumul i-a făcut să se răzgândească. În următoarea perioadă, însă, oricum trebuie să găsească o soluție: fie o casă cu teren pentru trai temporar, fie o persoană care ar putea adopta pisicile până războiul se termină, iar ei se vor putea întoarce cu toții acasă.
Asta pentru că cele două camere în care locuiesc acum sunt mici și condițiile sanitare nu sunt tocmai potrivite, asta deși atât membrii familiei cât și voluntarii au încercat să amenajeze cât mai bine locul:
”Noi am avut trei cuști pentru transportarea pisicilor, dar ne-au mai dăruit două. Uneori ele dorm acolo, alteori dorm cu noi. Dar acasă, desigur, ele dormeau cu noi”.
”Aici este mâncarea lor. Tot etajul ne aduce resturi de mâncare. Le dăm și ceea ce nu reușim să mâncăm noi. Apoi, ave, mâncare specială pentru ele”.
O altă familie care locuiește acum în același centru a venit din Odesa împreună cu doi căței. Deși au trecut prin momente grele, iar acasă le-a rămas tot ce au agonisit până acum, ei se bucură că sunt sănătoși și că o pot lua de la capăt:
”Sunt ca și copiii noștri adoptați. Cum putem să abandonăm animalele? Tot ce ne-a rămas sunt copilul și cățeii. Atât. Trebuie să mergem să-i luăm pe toți care au rămas acolo... Ne păzește! Pe nimeni nu lasă să treacă...”
Speră, însă, că, în curând, vor putea pleca acasă și nu doar patru membri, cum au venit, ci chiar mai mulți:
”Mă tem că ea o să nască aici. Am venit cu doi, dar o să plecăm cu cinci. Cățeii vor avea cetățenie moldovenească. Noi nu ne-am temut să venim încoace cu cățelușa însărcinată”.
Acum, pe teritoriul Republicii Moldova sunt peste 100 de mii de cetățeni străini. Nu se știe, însă, câți dintre ei au venit cu animalele de companie.
