Dmitro Kotenko este unul din soldații armatei ucrainene care și-a pierdut viața în sudul Ucrainei în a treia zi a invaziei rusești. Niciun membru al familiei lui Kotenko nu a fost prezent la înmormântarea sa, deoarece părinții lui sunt prizonieri în regiunea Sumî din estul țării, asediată de armata Rusiei. Aceștia nu au putut să depună nicio floare la mormântul fiului lor.
Părinții lui Kotenko nu au auzit focurile de armă care au fost trase deasupra mormântului său. Nu au văzut nici panglica legată de crucea sa de lemn și nici lopata de pământ aruncată peste sicriul în care se găsește corpul său neînsuflețit. Cel mai probabil, părinții lui Kotenko nici nu știau că fiul lor era înmormântat în cimitirul Liciakiv din Lvov, scrie BBC.
Dmitro împreună cu cei doi frați ai lui Kotenko, se aflau la 900 de kilometrii distanță în apropierea orașului Sumî din estul Ucrainei. Părinții lui Kotenko au apucat să afle că fiul lor a murit pe front înainte ca semnalul telefonic din zona lor să se piardă complet.
Kotenko a murit pe 26 februarie, în a treia zi a invaziei rusești, lângă orașul Herson din sudul țării. Era prima sa operațiune militară. Avea doar 21 de ani. La două zile după ce a murit, părinții lui au primit un apel de la prietenul din copilărie al lui Kotenko, Vadim Yarovenko, un artilerist care le-a spus vestea tragică.
Lui Yarovenko i-a luat o noapte să-și facă curaj pentru a suna părinții pritenului său care tocmai îl pierduse pe front. O noapte lungă și neliniștită pe care a petrecut-o singur în patul din unitatea sa militară din Lvov.
Tatăl lui Kotenko era șofer de camion, iar mama lui lucra la o fermă locală. Soții Kotenko erau o familie săracă, doi părinți și trei fii, cu o casă modestă într-un mic sat de la granița cu Rusia.
„A te alătura armatei înseamnă a veni în lume”, a spus Yarovenko. „Cred că asta a fost o parte din motivul pentru care Dmitro s-a înscris”.
Soldatul ucrainean, despre decizia de a pleca la război: „Dacă nu eu, cine?”
Anexarea Crimeei din 2014 și războiul de măcinare care a urmat au fost încă un motiv pentru care Kotenko s-a alăturat armatei.
„Știam că ceva de genul ăsta se putea întâmpla”, a spus Yarovenko, „și că va trebui să mergem să ne apărăm patria.” Când a fost întrebat de săteni de ce vrea să se alăture armatei pe timp de război, Kotenko a zis: „Dacă nu eu, cine?”
Tatăl lui Yarovenko a condus și el un camion, iar la școala militară din Sumî prietenia celor doi băieți s-a format în jurul dragostei lor pentru mașini. Yarovenko, singur la părinți, l-a văzut pe Kotenko ca pe un frate.
„Niciunuia dintre noi nu ne plăceau distracțiile de oraș, cluburile și așa mai departe”, a povestit Yarovenko. „Ne plăcea să ne petrecem timpul liber în natură, la pescuit, vânătoare, picnic. Ne plăcea să stăm la marginea râului cu prietenii.”
Yarovenko a vrut să se alăture unei unități de artilerie, dar visul lui Kotenko a fost să devină parașutist. După doi ani la academie, au fost despărțiți– Yarovenko, în orașul Lvov din vestul țării, pentru a se antrena ca artilerist, iar Kotenko, în Odesa, pentru a se antrena ca parașutist.
„Ne dădeam mesaje toată ziua”, a spus Yarovenko. „Vorbeam despre toate lucrurile. Chestii de zi cu zi, ce mai faci? Ce se mai întâmplă, unde ești? Eram prieteni buni, vorbeam și noi.”
În a treia zi de război, Kotenko nu a mai răspuns la telefon.
Cei doi prieteni au continuat să își dea mesaje în fiecare zi, însă pe 26 februarie, Kotenko nu a mai răspuns, iar Yarovenko s-a temut de ce era mai rău.
Într-un final, s-a adresat comandantului lui Kotenko la telefon, iar acesta i-a spus că prietenul său a fost omorât de un obuz.
„Nu am toate detaliile încă”, a spus Yarovenko. „Au fost bombardamente, a fost o explozie, Dmitro a murit.”
Când a format numărul părinților lui Kotenko, mai exista conexiune telefonică, iar în urma unei conversații scurte le-a spus că fiul lor a pierit. Când a încercat să îi sune mai târziu cu privire la funeralii, bombardarea orașului Sumî s-a intensificat și conexiunea prin telefon a picat.
A încercat în continuare să îi contacteze, dar linia telefonică a rămas moartă. Corpul lui Kotenko a fost adus în Liov și îngropat fără ca părinții săi să fie prezenți.
