Când trupele ruse au invadat Ucraina, Putin își propunea să controleze țara țintind direct Kievul, capitala țării, Harkovul, al doilea oraș ucrainean ca mărime, și alte centre urbane majore. Dar, după o lună de război, Rusia nu a reușit să captureze niciun oraș important, în ciuda atacurilor agresive pe care le-a lansat și a numărului ridicat de soldați ruși care au murit în luptă, scrie El Pais, potrivit Digi24.
Mariupol, orașul-port de la Marea Azov, continuă să opună rezistență, iar la Kiev, forțele ucrainene au început să recupereze teren și au forțat trupele rusești să își schimbe tactica: acum, rușii se concentrează pe fortificarea pozițiilor pe care le-au ocupat în Ucraina și nu mai avansează decât în sud-estul țării.
În fața acestor eșecuri, Rusia apelează tot mai des la bombardamente. Cu toate că a anunțat vineri că își va concentra atenția asupra regiunii Donbas, Rusia a continuat să lanseze rachete în toată țara în acest weekend, lovind chiar și Lvovul, orașul din vestul Ucrainei din apropierea graniței cu Polonia.
Un lucru este sigur: Kremlinul nu și-a atins obiectivul de a obține o victorie rapidă în Ucraina. Lipsa efectivului militar, precizia slabă a armamentului rusesc și o structură de comandă învechită sunt doar câțiva din factorii principali care au zădărnicit planul lui Putin de a pune mâna pe principalele orașe ucrainene.
Avantajul defensiv
Experții militari sunt de acord că, într-un conflict urban, apărătorii au un avantaj semnificativ. Clădirile și celelalte structuri dintr-un oraș oferă multe oportunități pentru apărători să se ascundă și să se ferească de bombardamente, în special dacă orașul beneficiază de un sistem de metrou, și să lanseze atacuri surpriză asupra inamicului.
Atacatorii, în schimb, au mai puține opțiuni și, pentru a pătrunde în oraș, sunt nevoiți să folosească rute previzibile, precum străzile și bulevardele orașului. Luptele urbane sunt atât de grele încât unii analiști militari spun că atacatorul are nevoie de 10 soldați pentru a face față unui singur soldat care apără orașul.
Lipsa preciziei
Pentru a putea să slăbească poziția adversarului, este nevoie de informații precise asupra locației sale și a condițiilor de luptă. „Trupele rusești au demonstrat că nu sunt foarte competente în această privință, iar dovada este că nu au reușit încă să anihileze apărarea anti-aeriană a Ucrainei”, explică Anthony King, profesor de studii militare de la Universitatea Warwick, Marea Britanie.
Ori Rusia nu deține informații bune despre locația sistemelor de apărare ucrainene, ori atacurile lor nu sunt destul de precise pentru a le distruge. Cel mai probabil, este vorba de o combinație între cele două.
Pentagonul estimează că Rusia are încă destule rachete în arsenalul său, dar că a început să ducă lipsă de rachete ghidate.
Prea puține trupe
O altă problemă pentru Rusia în încercarea sa de a controla orașele ucrainene importante este lipsa de trupe pe care le are la dispoziție. Mulți experți militari spun că numărul de soldați pe care Rusia îi folosește în Ucraina este între 150.000 și 190.000. Nu sunt suficienți pentru o operațiune atât de complexă, în special din cauza extinderii teritoriale a Ucrainei și a populației mari (44 de milioane).
Strategia prin care Rusia a atacat pe mai multe fronturi în același timp a dus la dispersarea forțelor sale armate și la probleme serioase de logistică și aprovizionare. „Forțele terestre nu și-au impus supremația în niciun moment [al războiului]”.
În plus, s-au înregistrat multe victime în rândul soldaților ruși, însă numărul exact nu este clar. Potrivit Moscovei, au murit 1.300 de soldați ruși și 3.800 au fost răniți. Pentagonul, însă, crede că Rusia a pierdut peste 10% din trupele pe care le-a trimis în Ucraina, iar NATO estimează că acest număr ar fi și mai mare.
Structura de comandă
Luptele urbane necesită un nivel ridicat de sofisticare în ceea ce privește lanțul de comandă. În ofensivele militare contemporane, trebuie orchestrată o serie cuprinzătoare de acțiuni și tehnologii.
„Țările occidentale, în special Statele Unite, au evoluat spre structuri de comandă foarte sofisticate”, explică King. „În Rusia, dacă te uiți peste doctrina Gerasimov (numită după Valeri Gerasimov, șeful statului major al forțelor armate rusești), îți poți imagina că forțele armate s-au modernizat și s-au îndepărtat de modelul tradițional, autoritar care este foarte rigid și [orientat] de sus în jos”.
„Dar, ultimele săptămâni au arătat ineficiența totală de a gestiona un război de secol XXI” din partea armatei ruse.
Rezistența ucraineană
Forțele ucrainene au oferit până acum o rezistență puternică, agilă și eficientă. Determinarea lor nu a fost compromisă. Livrările de arme din Occident, cu toate că au fost limitate, le susțin eforturile, precum o fac și datele primite de la serviciile de informații străine.
Ucrainenii au blocat avansul Rusiei, aruncând în aer podurile, luptând cu înverșunare împotriva forțelor aeriene, țintind infrastructura de suport logistic și rezistând în mod eroic înăuntrul orașelor asediate.
Combinația acestor factori au făcut imposibilă, până acum, capturarea orașelor principale ucrainene, ceea ce a dus la decizia Kremlinului de a le bombarda de la distanță. Ultimul anunț al Moscovei despre încheierea unei prime faze a războiului și concentrarea pe zonele din sud-estul Ucrainei ar putea reprezenta acceptul autorităților ruse cu privire la incapacitatea armatei rusești de a cuceri deodată toate orașele pe care le-a atacat.
Potrivit oficialilor americani, obiectivele inițiale ale lui Putin ar fi fost capturarea Kievului în câteva zile și înlocuirea președintelui ucrainean Volodimir Zelenski cu un regim prorus, scrie Wall Street Journal.
Acum, eșecul trupelor rusești s-ar putea să fi forțat Kremlinul să își schimbe strategia pentru a-și extinde controlul asupra regiunii Donbas, câștiguri pe care apoi să le folosească în viitoarele negocieri de pace la care Putin își va dori să obțină neutralitatea Ucrainei care să devină un stat-tampon între Occident și Rusia.
