Greu de crezut, dar în Republica Moldova încă sunt școli în care elevii scriu românește, dar cu alfabet chirilic, așa cum era pe vremurile Uniunii Sovietice. Toate aceste școli, în jur de 25 la număr, se află în regiunea separatistă. Însă, în majoritatea școlilor din Transnistria, 135 la număr, lecțiile sunt predate doar în limbă rusă. Totodată, deși alfabetul latin a fost interzis de autoritățile din Tiraspol încă în 1994, mai sunt, totuși, instituții care au luptat și încă mai luptă pentru limba română. Cum se descurcă, prin ce provocări sunt nevoite să treacă, vedem în cele ce urmează, într-un reportaj realizat de jurnalistele proiectului media „Cu sens”.
„Atâtea presiuni au fost făcute și bătaie de joc de liceul nostru. Pe pereți era scris ce dorești. Atât de des erau geamuri sparte. Chiar în timpul lecției putea să zboare câte o piatră și să spargă geamul.”
„Au distrus toată școala. Au stricat tot, băncile. Au scris: „Jos grafia latină!” Oare asta e corect?”
În regiunea transnistreană sunt, în prezent, opt școli care au păstrat alfabetul latin. Primele două se află la Tighina, cunoscut și ca Bender. Deși orașul se află pe malul drept al râului Nistrului, este sub controlul separatiștilor.
Nu departe, pe celălalt mal al Nistrului, la Tiraspol, activează Liceul „Lucian Blaga”. În limba română se studiază și la o școală din orașul Grigoriopol, dar care, temporar, a fost mutată și își desfășoară activitatea la Doroțcaia, un sat aflat sub controlul autorităților constituționale de la Chișinău. O situație similară este și în satul Corjova. Pe lângă gimnaziul din localitate, în Corjova se află, temporar, și Liceul „Mihai Eminescu” din Dubăsari.
O altă școală este și în satul din vecinătate, Roghi, la fel, geografic amplasat în stânga Nistrului, dar sub jurisdicția Chișinăului. Cea de-a opta instituție de învățământ în care se predă, în continuare, în limba română este în Râbnița, un oraș din nordul regiunii separatiste.
Pentru a înțelege geneza problemei, ne întoarcem în timp, în anul 1989, atunci când Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, pe atunci încă parte a Uniunii Sovietice, a decis, prin lege, trecerea la scrierea cu alfabet latin.
„Regiunea transnistreană nu a fost excepție. În regiunea transnistreană, la fel, s-a trecut la grafia latină în perioada anilor ‘90, doar că, urmare a conflictului din ‘92, urmare a faptului că controlul a fost preluat de către forțele secesioniste, s-a început acea luptă împotriva limbii române, împotriva grafiei latine. Mai cu seamă, vorbim despre așa-numita constituție din stânga Nistrului, care prevede că, în regiunea transnistreană, funcționează trei limbi oficiale: limba rusă, ucraineană și limba moldovenească, cu ghilimelele de rigoare, care se bazează exclusiv în baza grafiei chirilice.”
„De teama persecuțiilor, multe școli din regiune au trecut la grafia chirilică, fiind absorbite de sistemul educațional, controlat de autoritățile neconstituționale de la Tiraspol. Și, după cum v-am spus, doar opt școli au supraviețuit presiunilor, care au culminat în 2004, atunci când mai multe instituții au fost ocupate de miliția transnistreană, pentru a fi închise definitiv, iar părinții și profesorii, care s-au opus, au fost evacuați forțat.”
Situația acestor școli a fost examinată și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cinci cauze, în privința cărora au fost emise trei hotărâri în care sunt, în total, circa 200 de reclamanți: elevi, părinți și profesori. În toate cazurile, Înalta Curte a constatat încălcări grave ale drepturilor omului, cum ar fi: dreptul la educație și viață privată și a obligat Federația Rusă să achite despăgubiri, pe care statul rus nu le-a onorat până în prezent. În prezent, în cele opt școli studiază 1.650 elevi, iar numărul lor, în ultimii 20 de ani, a scăzut de trei ori.
