Societatea civilă se declară îngrijorată că după 13 ani de la evenimentele din 7 aprilie, persoane cu funcții de răspundere au continuat să dețină funcții de conducere în cadrul diferitor instituții de stat, pentru că au beneficiat de impunitate sau au fost achitate de către instanțele de judecată. Potrivit Amnesty, PromoLex și Centrul de Resurse Juridice, instituțiile de urmărire penală și Procuratura nu au depus eforturile necesare pentru aducerea în fața justiției a celor responsabili, iar ca efect instanțele de judecată nu i-au condamnat din diferite motive.
Astfel, organizațiile neguvernamentale solicită desecretizarea dosarului 7 aprilie 2009, dar și să nu accepte și să nu tolereze impunitatea. „Tortura și relele tratamente nu au termen de prescripție pentru societate, dacă ne dorim să construim un stat de drept democratic, cu instituții puternice, care lucrează în interesul cetățeanului”, se arată într-o declarație Amnesty, Promolex și CRJM.
Potrivit ONG-urilor, autoritățile ar trebuie să publice informația privind funcționarii publici asupra cărora planează suspiciuni și alegații cu privire la implicarea și aplicarea torturii și relelor tratamente în 7 aprilie 2009. „Să demonstreze aplicarea în practică a PRINCIPIULUI toleranței „zero” față de tortură! Nu se mai acceptă declarații goale, care rămân doar pe hârtie!”, se mai arată în declarație.
Amnesty, Promolex și CRJM consideră că statul ar trebui să ia măsuri pentru eradicarea fenomenului torturii, a tratamentelor inumane sau degradante și neadmiterea impunității, să depună eforturi pentru a asigura victimele torturii cu dreptul la reabilitare, dar și să prezinte scuze publice față de fiecare cetățean, care a suferit direct sau indirect în timpul evenimentelor dramatice și ilegale din aprilie 2009.
În urma alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009, după ce Partidul Comunist din Republica Moldova a anunțat că a câștigat, la Chișinău au izbucnit proteste. Mulți au considerat că alegerile au fost fraudate. Pe 6 aprilie are loc o amplă mobilizare pe rețelele de socializare, care s-a transformat într-o demonstrație pașnică în Piața Marii Adunări Naționale, în fața Președinției și Parlamentului.
A doua zi, pe 7 aprilie, câteva sute de demonstranţi violenţi, dintr-o mulţime de câteva mii de persoane paşnice, au luat cu asalt sediile Preşedinţiei şi Parlamentului. Deşi în timpul zilei s-au făcut puţine eforturi pentru a restabili ordinea publică, în seara zilei de 7 aprilie poliţia a început reținerea în masă a persoanelor care se aflau în stradă, indiferent dacă au participat sau nu la protest. În următoarelor zile au fost reţinute cel puţin 600 de persoane, inclusiv copii, iar cel puţin o persoană a decedat în urma loviturilor aplicate de poliţişti.
Mulţi dintre cei reţinuţi au afirmat că au fost bătuți și supuși altor tratamente inumane. Au circulat informaţii despre utilizarea bastoanelor şi a altor obiecte de către polițiști. Într-un caz a fost folosit un încălţător din metal. Unii au raportat că deţinuţii au fost impuși să meargă de-a lungul unor „coridoare” de poliţişti care îi băteau și loveau cu picioarele în timp ce treceau. Un tânăr reținut la secția de poliție Ciocana a mărturisit că acest lucru s-a întâmplat deoarece o persoană, dintre cele arestate, s-a plâns judecătorului că a fost bătută de poliţie.
În aprilie 2009, patru tineri au decedat în condiții misterioase. Oficial, însă, s-a confirmat că doar un singur tânăr a fost ucis atunci - Valeriu Boboc.
Procuratura a înregistrat și a examinat 108 sesizări cu privire la abuzurile comise de către factorii de decizie și reprezentanții forțelor de ordine. În 31 de cazuri procurorii s-au autosesizat din materialele apărute în presă sau din declarațiile victimelor și rudelor acestora. În 71 de cazuri au fost pornite dosare penale, dintre care: 42 pentru tortură și 19 pentru exces de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu. Singura persoană recunoscută vinovată de moartea tânărului și condamnată este fostul polițist Ion Perju. În 2009 acesta era inspector al Poliţiei Criminale şi a fost acuzat că i-ar fi aplicat lovitura fatală lui Valeriu Boboc. Deși a fost condamnat la 10 ani de închisoare, acesta nu a ajuns însă după gratii. Dosarul s-a finalizat cu o sentință de condamnare neexecutată până în prezent.
Iacob Gumeniță, fost vicecomisar de Chișinău, astăzi fugar și căutat de Interpol, a fost condamnat la închisoare. După un proces, care a durat nu mai puțin de șase ani, fostul vicecomisar a fost achitat.
Până în prezent, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CtEDO) a condamnat Republica Moldova în 10 cauze cu referire la evenimentele din 7 aprilie 2009. Alte peste 40 de cereri sunt în curs de examinare. La fel, Guvernul şi-a recunoscut vina în cel puțin 12 cazuri ajunse la CtEDO, obligându-se să plătească despăgubiri victimelor.
La sfârșitul anului trecut, pe rolul instanţelor de judecată se afla o cauză penală în care erau vizate două persoane. În instanţa de apel nu este nicio cauză pe rol. În prezent, în instanța de recurs se află o singură cauză penală – dosarul de învinuire pentru exces de putere a fostului șef al poliției municipale.
În toamna anului 2021, Procurorul General interimar, Dumitru Robu, a reluat urmărirea penală pe dosarul evenimentelor din 7 aprilie 2009 și a dispus instrumentarea acestuia de către Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale (PCCOCS). S-a anunțat că investigațiile vor fi efectuate inclusiv prin prisma infracțiunilor de uzurpare a puterii de stat, dezordinilor în masă și amenințării la adresa securității naționale.
Astăzi, la data de 7 aprilie 2022, după 13 ani de la evenimentele din aprilie 2009, nimeni nu își ispășește efectiv pedeapsa în închisoare pentru abuzurile comise.
Abonează-te la pagina de Telegram TV8.md pentru a fi la curent:https://t.me/tv8md
