Nu are soț, nu are copii. Nu a ieșit din casă de 20 de ani, iar soarele îi mângâie fața brăzdată doar atunci când reușește să se apropie de geam. Este povestea tulburătoare a Anei Racoviță, o bătrână în vârstă de 82 de ani, din Ungheni, care nu a mai ieșit afară de două decenii. Diagnosticată din copilărie cu poliomelită, femeia toată viața s-a confruntat cu dureri chinuitoare.
Pentru că nu a vrut să fie o povară, s-a încăpățânat să muncească. I-a reușit, chiar dacă a avut parte de multă durere. Timp de 30 de ani a fost croitoreasă, cu gândul că, la bătrânețe, va avea și o pensie pe măsura efortului depus. Dar cele 2000 mii de lei nu-i ajung nici pentru strictul necesar.
Ca să ne deschisă ușa, mătușa Ana a avut nevoie de mult timp și de multe puteri. Cu hainele bătrâneții pe ea și chinuită de o dizabilitate severă, femeia practic nu se ridică din pat:
"- Când ultima oară ați ieșit din casă?
- Acum vreo 20 de ani. Nu am ieșit, nu are cine să ma ajute".
Cu anii, a început să se învețe cu durerea, care îi macină trupul de mai multă vreme. S-a obișnuit și cu singurătatea. Doar asistenta socială și sora ei mai mare îi vin prin ospeție:
"- As vrea afară, dar trebuie cineva să ma ducă în brațe".
Singurul drum pe care l-a făcut în ultimele două decenii este cel dintre pat și geam. Fiecare pas pe care îl face o stoarce de puteri și îi provoacă dureri.
Indiferent de anotimp, filmul vieții e dincolo de geam, ne povestește, cu tristețe, bătrâna:
"Trece lumea pe aici. Cât pot, atât stau”.
Apoi, după ore petrecute pe scaun, pornește din nou la drum. De această dată, spre pat.
Deși cu grad sever de dizabilitate, femeia a ținut cu tot dinadinsul să muncească. Mai bine de 30 de ani a fost croitoreasă. A renunțat la muncă atunci când nu mai putut sta pe picioare:
"Eu puteam să mai lucrez, dar mi se tăiau picioarele. Mă gândeam că o să cad pe drum. Și am lasat".
Boala o are din copilărie, în anii grei de război:
"Au început să bombardeze. Mama a fugit în beci. Toata mahalaua s-a dus acolo. Au dus acolo și fân și paie, dar tot era curent. Noi copiii eram nu prea eram îmbracați".
În una dintre nopți a fost găsită rece ca gheața. Abia peste ani, medicii au stabilit cauza suferinței: făcuse poliomelită:
"Eram rece, nici nu puteam plânge".
Acum nu e război, dar mătușa Ana la fel doarme în frig:
"Blocul, clădirea asta nu e gazificată. Nici căldură centrală nu e. Iacă cu căminul astă stau, tremurăm. La mine picioarele se fac reci ca gheața și îmi trebuie căldură".
„-Unde faceti mancare?
-la balon de gaz”.
Chiar dacă mai bate cineva din vecini la ușă la ușă, astăzi rar cui deschide. Vara trecută a tras o spaimă soră cu moartea după ce a deschis ușa unor tineri necunoscuți:
"M-am gândit că de de la asistența socială. Mi-au zis să intre în casă. Zic, intrați".
Imediat de ce au pășit pragul casei, cei doi i-au propus să cumpere plapume. Apoi i-au cerut bani, spunându-i că au nevoie pentru tatăl lor bolnav.
"Am zis doar asta am, vrei ucide-mă. Au luat banii ceea. 3000. Numai pe aceștia îi am. Am închis ușa tremuram ca varga. Bine că nu m-au ucis".
Batrâna spune că nu s-a gândit cei 3000 de lei, adunați cu greu din pensia modestă, vor ajunge pe mâna unor escroci, care profită de neputința celor în vârstă și bolnavi.
Astăzi, la candela care stă lângă căpătîi, bătrâna croitoreasă se roagă pentru un singur lucru, de care nu a avut parte niciodată în viață: "Sănatate, ce pot să mai doresc".
ATENȚIE: Cei care își doresc să ajute eroii campaniei „Bătrânii noștri” o pot face prin donații pe Paynet. Pentru a evita escrocheriile sau strângerile ilegale de fonduri, TV8 anunță că aceasta este singura metodă de a colecta donațiile. Vă mulțumim!
