Fostul post de televiziune NIT, afiliat comuniștilor, a pierdut procesul la CEDO împotriva Republicii Moldova. Compania de televiziune s-a plâns că revocarea licenței de emisie a constituit o încălcare a libertății de exprimare și a dreptului la respectul proprietății. NIT cerut Curții să examineze, în particular, dacă legislația națională putea impune o obligație de neutralitate și imparțialitate în buletinele de știri a unei televiziuni private ce difuzează pe frecvențe naționale.
Postul de televiziune a pretins că în 2012 a fost închis pentru faptul că era foarte critic față de Guvern.
Compania reclamantă, Noile Idei Televizate (NIT) S.R.L., a deținut un canal de televiziune privat, NIT, în Moldova. Și-a început activitatea în 1997 și în 2004 a primit licență pentru frecvență națională. Începând cu 2009, a fost vocea principală a singurului partid de opoziție (PCRM).
În perioada 2009 și 2011 televiziunea a fost sancționată de multiple ori pentru încălcarea legislației privind protecția pluralismului, în particular obligațiilor de neutralitate și imparțialitate, în buletinele sale de știri. În particular, autoritatea națională a audiovizualului a acuzat canalul de televiziune de lipsa pluralismului, buletine de știri părtinitoare din punct de vedere politic, favorizând partidul politic de opoziție și difuzând chestiuni distorsionate. În 2012, după ce canalul de televiziune a eșuat să se conformeze cu prevederi legale de pluralism stabilite în Articolul 7 din Codul audiovizualului din 2006, în pofida numeroaselor sancțiuni mai blânde impuse anterior, a fost retrasă licența companiei.
Compania reclamantă a contestat decizia respectivă în fața instanțelor naționale, însă acțiunea respectivă a fost respinsă ca nefondată. Curtea de Apel a constatat că autoritatea audiovizuală nu a avut altă opțiune decât să impună cea mai drastică sancțiune de revocare a licenței companiei, având în vedere că aceasta a refuzat să se conformeze prevederilor legislației naționale privind pluralismul.
Invocând Articolul 10 din Convenție și Articolul 1 Protocolul nr. 1, compania reclamantă s-a plâns că revocarea licenței a constituit o încălcare a libertății de exprimare și a dreptului la respectul proprietății. De asemenea, ea s-a plâns, în temeiul Articolului 6, dreptul la un proces echitabil, că procedurile privind revocarea licenței nu au fost echitabile. Ea a cerut Curții să examineze, în particular, dacă legislația națională putea impune o obligație de neutralitate și imparțialitate în buletinele de știri a unei televiziuni private ce difuzează pe frecvențe naționale.
Curtea a decis că nu a existat o violare a Articolului 10 din Convenție, libertatea de exprimare și că nu a existat o violare a Articolul 1 Protocolul nr. 1, respectul proprietății.
Curtea a reamintit că politica națională în privința pluralismului aleasă de autoritățile naționale și reglementată de Codul audiovizual din 2006 a avut parte de o evaluare pozitivă din partea experților Consiliului Europei. Deși politica aleasă de către autoritățile naționale putea fi privită ca una destul de strictă, speța se referă la perioada înainte de tranziție la televiziunea terestră digitală, când numărul frecvențelor a fost foarte limit și când autoritățile erau nevoite să aplice legislația corespunzătoare care să asigure trasmiterea știrilor cu acuratețe și balansate și ca informația să reflecte tot spectrul opiniilor politice.
Astfel, Curtea a fost convinsă că motivele care au stat în spatele deciziei de a restricționa libertatea de exprimare a companiei reclamante au fost suficiente și relevante și că autoritățile naționale au balansat necesitatea de a proteja plularismul și drepturile altora, pe de o parte, și necesitatea de a proteja dreptul la libertatea de exprimare pe de altă pare.
Suplimentar, chiar dacă pierderea licenței a dus eventual la transmiterea a rețelei de televiziune analogice, compania reclamantă putea să re-aplice pentru licență după un an.
În hotărâre, Curtea a dezvoltat jurisprudența sa în privința pluralismului în mass-media și a clarificat inter-relația dintre aspectele interne și externe a pluralismului mass-mediei, scopul marjei de apreciere a statului, și nivelul scrutinului aplicabil restricțiilor în această materie. De asemenea, ea a subliniat factorii pentru evaluarea cadrului normativ și aplicarea acestuia.
