În perioada pandemiei, numărul persoanelor cu dizabilități, care se aflau în căutarea unui loc de muncă, s-a mărit cu 50 la sută. Astfel, dacă anual în jur de 600 vor să se angajeze, acum vorbim de 900 de oameni. Discriminarea și dificultatea de a se deplasa prin oraș sunt cele mai des întâlnite problemele, cu care se confruntă această categorie de persoane. Autoritățile din domeniul ocupării forței de muncă afirmă că muncesc pentru a facilita procesul, iar intrarea în vigoare a noii legi cu privire la angajarea subvenționată a muncitorilor cu nevoi speciale, se vrea a fi o rază de speranță. Deși au parte de scutiri fiscale, managerii de companii nu se grăbesc să-și deschidă ușile. În țară, la momentul de față, sunt 6 companii care angajează persoane cu dizabilități de vedere. Cum funcționează una dintre acestea, urmărim într-un reportaj din campania „ÎnțeLEGEm legea”, realizat de TV8, în cadrul programului „Accesul la Justiție în Moldova”.
Această întreprindere numără în jur de 100 de muncitori, toți cu probleme de vedere. Pentru ei, mâinile le sunt și ochi. În ziua în care le-am trecut pragul, munceau la producerea cleștilor pentru rufe.
„De mult munciți aici? În curând, se vor împlini 36 de ani.”
„- De mult munciți aici?
- De când mă țin minte. De multă vreme.
- De câți ani, aproximativ?
- 30 o să fie.
- 30 de ani munciți aici?
- Da.”
Se țin de acest loc de muncă pentru că în altă parte le este foarte greu să-l obțină. Li se trântește ușa în nas din start, fără discuții. Ne povestește, nu din auzite, Gheorghe Doni.
La această companie se împachetează și chibrituri sau capace. Fiecare angajat având o misiune clară în tot procesul de producție. Atât de mult și-au automatizat munca, încât o fac nu ușor, dar sigur și corect, spune șeful de producere, și el cu dificultăți de vedere.
„Mâinile s-au dat, timp de 6 ani de zile...”
Administratorul întreprinderii, care la fel este slabvăzător, nu-și poate imagina viața stând acasă, între patru pereți. Deși recunoaște că deplasarea, dintr-un colț al orașului, în altul, este cea mai mare provocare a zilei. Nu e ușor, dar nici nu-i imposibil, susține el.
„Întârzie la lucru din cauza transportului, sunt care se orientează ușor, vin repede la lucru.”
„Sunt care deloc nu se orientează în spațiu, atunci este necesar de un însoțitor care să-l aducă de mână, să-l însoțească la oprire. Sunt situații cotidiene pe care persoana trebuie să le depășească. Dacă nu le depășește, stă acasă în 4 pereți și caută vinovatul .”
Șeful de producere, Gheorghe Staver, își face griji pentru viitorul întreprinderii, întrucât, concurența pe piață e mare, iar acum le este foarte greu să-și vândă marfa. Deși, uneori, produsele lor cedează la preț, dar nu și la calitate.
„Pentru o persoană cu dizabilități e mai greu puțin să-l producă, dar credeți-mă că e o calitate super, o calitate la nivel înalt.”
Marcela Ganea, șefa Serviciului Monitorizare a Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, ne-a spus că persoanele cu dizabilități se confruntă cu nenumărate piedici, atunci când își doresc să se angajeze în câmpul muncii, chiar dacă a fost adoptată legea cu privire la subvenționarea angajatorilor de către stat.
Anual, 600 de persoane cu dizabilități sunt în căutarea unui loc de muncă, în pandemie, numărul lor a ajuns la 900. În țara noastră există în jur de șase întreprinderi care angajează persoane cu dificultăți de vedere.
