06 noiembrie 2022, ora 19:44

 Pe 30 octombrie, la protestele din centrul capitalei organizate de fugarii penali Ilan Șor și Gheorghe Cavcaliuc, au apărut mai multe persoane care aveau legate la braț panglici albastre. Bărbații au condus coloana de protestatari, au supravegheat atent acțiunile de destabilizare care s-au iscat în mulțime și au coordonat mișcările manifestanților de la distanță, folosind tehnică specială de comunicare. 

După ce poliția a anunțat că purtătorii de panglici albastre sunt foști angajați ai trupelor speciale și ar avea misiunea să creeze provocări, reporterii Cutiei Negre și-au propus să afle cine sunt aceștia. Am identificat foști polițiști, militari și angajați ai trupelor speciale, purtători de berete purpurii - simbol al pregătirii militare desăvârșite. Purtătorii de panglici albastre au conexiuni cu formațiunea politică a fostului șef adjunct al Inspectoratului General al Poliției (IGP), Gheorghe Cavcaliuc - Partidul Acasă Construim Europa (PACE). Aceeași culoare albastră este caracteristică partidului.   

Duminică, 30 octombrie 2022, protestatarii, aduși în centrul capitalei de Partidul Șor și partidul fostului șef adjunct al IGP Gheorghe Cavcaliuc, și-au dat întâlnire în fața Academiei de Științe a Moldovei. Un grup de persoane se evidențiază din mulțime. Au legate la brațe panglici care amintesc de Garda Populară din timpul Uniunii Sovietice, dar nu de culoare roșie, ci albastră. 

Persoanele cu panglici albastre pornesc în fruntea coloanei de manifestanți. Se observă că unii dintre ei au roluri de coordonatori și supraveghetori ai mitingului. Persoanele îmbrăcate în uniforme militare refuză să spună ce rol au printre aderenții Partidului Șor și ce simbolizează panglicile albastre legate la braț. 

Reporter TV8:  „Spuneți, vă rog, ce mesaj reprezintă panglica albastră? De ce aveți o panglică albastră? Din ce organizație faceți parte?”

Poliția anunță pe canalul său de Telegram că printre aderenții Partidului Șor sunt foști angajați ai forțelor de ordine și ar avea misiunea să provoace acțiuni de destabilizare la protest. 

Paza protestului

Militarii declară contrariul, că ar avea misiunea să asigure securitatea printre simpatizanții lui Șor și Cavcaliuc.

Reporter TV8: „Ce forță reprezentați, vă rog, să-mi ziceți? Protestatar: „Paza mitingului.”

Panglicile albastre îl au în centru pe Chiril Guzun, fost angajat al Poliției de Frontieră demis în 2021 pentru suspiciuni de lipsă de integritate. În perioada 2002-2004, Chiril Guzun a lucrat în Detașamentul cu destinație specială „Pantera” al Administrației Naționale a Penitenciarelor. 

El coordonează acțiunile împreună cu alte persoane de la distanță, folosind tehnică specială de comunicare - o cască cu fir alb pe care o vedem de obicei la polițiști sau bodyguarzi.

Soția lui Chiril Guzun, Natalia Guzun, este vicepreședintă a PACE, responsabilă de domeniul social. Ea a candidat din partea formațiunii lui Cavcaliuc la alegerile parlamentare din 11 iulie 2021. Când s-a lansat în campanie electorală în localitatea sa de baștină, orașul Drochia, a fost susținută și de fostul polițist Livii Baziuc, vicepreședinte al aceluiași partid, responsabil de domeniul organelor de drept, forță și aplicare a legii.

CHIRIL GUZUN: „ Da, ea este vicepreședinte, dar eu sunt apolitic. Și ea dacă este politician și vrea să facă politică. Da ce aveți așa cu dumneai”?

În perioada 2018-2021, Chiril Guzun a fost inspector principal în cadrul Poliției de Frontieră. A fost demis pentru probleme de integritate în martie 2021. Chiril Guzun consideră actul de demitere abuziv și a acționat în judecată Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.

Chiril Guzun: „Noi suntem în judecată cu Poliția de Frontieră. Două ordine. Un ordin de demitere și un ordin de anulare a concursului. Eu am participat corect, cinstit, pe care l-am câștigat. Și tot în Inspectoratul General al Poliției de Frontieră pe pagina lor este scris clar, câștigătorul concursului este Guzun Chiril. Și a venit noua guvernare, a anulat absolut tot. Elementar, nu m-au chemat să-mi explice. Mi-au spus că este indicație de sus”.

Fostul polițist, cu Mercedes și Lexus de 10 mii de lei  

În declarațiile de avere din anii lucrați la Poliția de Frontieră, Guzun a trecut trei mașini. Un Mercedes de 50 de mii de euro a fost cumpărat până la venirea lui în poliție, după ce a lucrat mai mulți ani peste hotare. Un alt Mercedes și un Lexus, trecute în declarații la prețul de câte 10 mii de lei, Guzun a indicat că au fost cumpărate în perioada în care era în slujba statului. Astfel de mașini se vând pe piață cu circa 20 de mii de euro fiecare. Până a fi angajat în Poliția de Frontieră, Guzun a muncit mai mulți ani în sectorul privat.  

Reporter TV8: „Mașinile astea nu costă 10 mii de lei, dle Guzun. De ce le-ați scris că ar costa atâta?

Chiril Guzun: „Dacă atâta am plătit. Am contract de cumpărare”.

Cu cine comunica Guzun lamiting, folosind tehnică specială?

Întrebat despre participarea sa la proteste și despre rolul pe care îl are, în condițiile în care a coordonat acțiunile folosind tehnică specială, Chiril Guzun a declarat că vorbea în cască cu Vladimir Donțu, colonel în rezervă, președinte al Uniunii Veteranilor Forțelor Armate din Republica Moldova și vicepreședinte pe domeniul persoanelor în etate al PACE. 

Chiril Guzun: „Eu am vorbit cu două persoane. - Cine sunt? - Conducătorii care erau cu stațiile în mână. Dl Donțu era, dl colonel Donțu și dl Vasili Ivanovici, care era din partea Ministerului de Interne”. 

Guzun a calificat drept „aberații” acuzațiile poliției că foștii angajați ai MAI participă la protestele Partidului Șor și PACE pentru a organiza provocări. 

Chiril Guzun: „Aceste persoane, care sunt cu panglică albastră, au venit aici pentru a menține ordinea publică. De a nu permite persoanelor provocatoare să se infiltreze printre protestatari, să le dea acces liber la persoane să protesteze pașnic. Și noi am pus aceste „lente” albastre ca să ne deghizăm un pic. Cu mine erau prezenți veterani de la Ministerul Apărării și de la Ministerul de Interne. Erau două asociații”.

Veteranii scoși la protest

Asociațiile la care a făcut referire Guzun sunt cele care și-au anunțat aderarea la partidul lui Cavcaliuc în noiembrie 2020. Președinții organizațiilor, colonelul Vladimir Donțu și generalul Vladimir Botnari au semnat o declarație comună chiar la sediul formațiunii. Cutia Neagră a identificat mai mulți veterani prezenți la acel eveniment participând duminică la protest cu panglici albastre la brațe.

Colonelul în rezervă Vladimir Donțu a fost șef al Marelui Stat-Major, comandant al Armatei Naționale, considerat printre militari „părinte al artileriei moldovenești”. 

Este cavaler al Ordinului „Ștefan cel Mare” pentru meritele sale în războiul de la Nistru. El joacă un rol important în organizarea protestelor declanșate de partidele lui Ilan Șor și al lui Gheorghe Cavcaliuc. 

În cadrul unei conferințe de presă, organizate pe 21 octombrie curent, împreună cu alți foști angajați ai MAI, Vladimir Donțu, a făcut apel către veteranii războaielor din Afganistan și de pe Nistru să se alăture protestelor, invocând pretinsa voință a Chișinăului, sprijinit de Occident, să declanșeze un nou pretins război la Nistru.   

VLADIMIR DONȚU: „Vreau să vă preîntâmpin, nu vreau să fiu prevăzător, dar mă tem că așa se va întâmpla. Se va întâmpla că acest război nu se va limita doar la 10 kilometri, plus minus, la dreapta și la stânga, de la malurile Nistrului. Mă tem că această operațiune s-ar putea încheia cu a doua operațiune Iași-Chișinău dacă de acolo vor veni cei care promit ajutor. Noi vom ajuta, iar voi mergeți”.

Acesta i-a îndemnat și pe oamenii legii să nu acționeze împotriva protestatarilor și să treacă de partea mulțimii, chiar dacă își vor pierde funcțiile în poliție.

VLADIMIR DONȚU: „Dvs. astăzi nu riscați cu nimic în afară de eliberarea din funcție. Dar dă-o în mama dracului de funcția ceea, de polițist sau de sergent, în cel mai bun caz de locotenent”.    

Solicitat de Cutia Neagră să spună care este rolul său în organizarea manifestațiilor formațiunilor lui Ilan Șor și Gheorghe Cavcaliuc, colonelul a declarat că nu participă la proteste. Mai mult, el îl contrazice pe Chiril Guzun, care ne-a declarat că ar fi comunicat prin cască cu colonelul Donțu. 

VLADIMIR DONȚU: „Eu așa persoană, Guzun, nu cunosc deloc, nu știu despre cine vorbiți dvs. În organizația mea, persoană Guzun, printre militari, nu este pur și simplu”.

Colonelul Donțu mai spune că nu îi pasă de pericolul pe care îl reprezintă manifestațiile conduse de Ilan Șor și Gheorghe Cavcaliuc pentru securitatea statului. 

Vladimir Donțu: „Da atitudinea mea față de ceea ce se petrece în țară, mie mi-i absolut paralel. - Sunteți conștient de faptul că acțiunile de stradă care au loc acum, organizate de colegul Dvs. de partid, dl Cavcaliuc, și fugarul Șor, ar putea să ducă la o destabilizare completă a situației? Dvs. faceți acest lucru în mod special sau că nu vă pasă? - Eu nu port nicio responsabilitate de persoana Șor. Ce ține de dl Cavcaliuc, eu îl respect foarte mult. Este un ofițer bravo, un ofițer la care trebuie să se alinieze mulți dintre cetățenii Republicii Moldova, inclusiv din Ministerul de Interne. Unu la mâna. Doi. Acțiunile dlui Cavcaliuc nici într-un caz nu pot duce la destabilizarea situației”.

Să revenim însă la panglicile albastre de la protestul lui Șor și Cavcaliuc. Un veteran din asociația condusă de Vladimir Donțu, prezent la proteste, ne-a declarat că a venit „la lucru”.

-       Dvs. ce organizație reprezentați?

-       Uniunea veteranilor. 

-       Care ofițeri anume? Vă rog să-mi spuneți mai exact.

-       Uniunea internațională a ofițerilor sovietici.

- Și ce faceți aici?

- Lucrăm.

Alții au venit la protest, dar s-au detașat de organizatorii protestelor și de penalul Ilan Șor.  Ei spun că au venit la miting pentru a supraveghea acțiunile poliției față de protestatari.

- Dvs. reprezentați veteranii?

- Da.

- Veteranii de război din 1992?

- Veteranii armatei, Uniunea veteranilor armatei naționale și a poliției.

- Și nu vă este deloc rușine să ieșiți astăzi cu niște corupți și niște penali?

- Dar noi nu strigăm nimic. Noi suntem intermediari între popor și poliție. Noi nu facem nimic. Nu ținem nici cu unul, nici cu altul.

Beretele purpurii

Câtеva persoane dintre cele cu panglici albastre la braț apar într-o fotografie colectivă în berete maro, postată pe pagina de Facebook a fostului ministru al Apărării, Valeriu Troenco, fost președinte de onoare al Asociației „Bereta Purpurie”. Aceste berete sunt oferite angajaților forțelor speciale cu o pregătire militară desăvârșită.

 VALERIU TROENCO, ex-ministru al Apărării: „A fost o asemenea organizație mai mulți ani în urmă. Eu am fost președinte de onoare al acestei asociații pentru că sunt unicul deținător dintre generali al beretei purpurii. În acea organizație, majoritatea au intrat veterani de la Fulger, veterani de la Pantera, veterani de la Detașamentul cu Destinație Specială Alfa al fostului Minister al Securității. În anii 90, erau mai mult ruși în trupele speciale, ucraineni și mai puțin populație băștinașă”.

Un purtător de panglică albastră surprins la protest și pe fotografie împreună cu ex-ministrul Troenco este Eduard Voina, fost militar. Pe profilul său de Facebook, acesta a indicat că a lucrat în flota militară a Uniunii Sovietice. 

În ultima perioadă, veteranul a făcut mai multe postări critice la adresa guvernării, precum și despre războiul din Ucraina. De exemplu, a distribuit declarațiile scandaloase ale pro-rusului  Mihail Garbuz, președintele Partidului Patrioții Moldovei, care susține că războiul din Ucraina a fost provocat de ucraineni în 2014, când au început să îi omoare pe rușii din Donbas.

Cutia Neagră a reușit să comunice cu Eduard Voina pe Messenger. I-am adresat mai multe întrebări legate de proteste și conexiunea cu formațiunea lui Gheorghe Cavcaliuc. Veteranul însă a refuzat să facă comentarii și a precizat că nu are nicio legătură cu fostul șef al IGP.

Un alt personaj surprins în fotografia fostului ministru Troenco și participant la protestele lui Șor cu panglică albastră la braț este Eugeniu Dabija. 

Potrivit declarațiilor de avere publicate pe site-ul ANI, Dabija a lucrat în calitate de inspector în Detașamentul cu destinație specială „Pantera”, de unde s-a concediat în noiembrie 2018. Contactat pe Messenger de Cutia Neagră, Eugeniu Dabija a spus că nu va comenta nimic despre participarea sa la proteste.

Sportivi implicați în proteste

În fruntea coloanei aderenților Șor au fost duminica trecută alți doi bărbați cu constituție atletică. Ei au intervenit de câteva ori în mulțime când s-au iscat altercații. Unul dintre ei este Stanislav Harcenco, despre care am reușit să aflăm doar că este fost angajat al Ministerului Afacerilor Interne. 

O persoană cu nume similar figurează în lista finanțatorilor lui Igor Dodon în campania electorală din 2020. Conform unui raport financiar depus la CEC, o persoană cu numele Stanislav Harcenco a donat pentru turul II al campaniei electorale a lui Dodon 9.300 de lei. În document era indicat că banii sunt din salariu, iar donatorul lucra în calitate de incasator.

Un alt personaj cu panglică albastră, care a mers alături de Harcenco la protest, este Vitalie Mistreanu. Analizând pagina sa de pe Facebook, aflăm că practică luptele. În fotografia de copertă de pe profilul lui Nistreanu apare o panteră neagră utilizată frecvent pe rețelele sociale drept simbol de către angajații Detașamentului cu destinație specială „Pantera”.

Cutia Neagră nu a reușit să îl găsească pe Stanislav Harcenco pentru comentarii. La rândul său, Vitalie Mistreanu nu a răspuns la întrebările adresate pe Messenger. 

Gheorghe Cavcaliuc evită să vorbească

Reporterul Cutiei Negre l-a contactat pe Gheorghe Cavcaliuc pentru a-l întreba dacă formațiunea sa i-a delegat la proteste pe veterani și dacă purtătorii de panglici albastre acționează la indicațiile partidului său. 

Cavcaliuc a acceptat să ne ofere un interviu prin Skype, dar, cu puțin timp înainte de ora stabilită pentru filmări, ne-a anunțat printr-un mesaj că nu mai vrea să vorbească. 

La evenimentul organizat în noiembrie 2020, la sediul PACE, împreună cu veteranii, Gheorghe Cavcaliuc se arăta indignat de faptul că oamenii cu epoleți au fost folosiți anterior de diverse forțe politice pentru „jocuri murdare” și le-a promis ajutor, dacă PACE va ajunge la guvernare.   

GHEORGHE CAVCALIUC: „Veteranii de-a lungul anilor, de la conflictul de pe Nistru până astăzi, au fost folosiți de fiecare dată de politicienii iresponsabili care nu-și dau seama și nu înțeleg ce înseamnă autoritatea și respectul oamenilor în epoleți. Au fost folosiți în jocurile lor murdare, dar atunci când au ajuns să le hotărască problemele stringente cu care se confruntă cei care cu armele în mână au stat la baza consolidării statului R. Moldova, la baza statalității, i-au ignorat”.

Președintele partidului PACE, Gheorghe Cavcaliuc, a fugit din R. Moldova în vara anului 2021, înaintea alegerilor parlamentare anticipate. Este vizat în dosarul numit generic „verde de briliant”, fiind anunțat în căutare de autorități. În acest dosar, Cavcaliuc este bănuit de huliganism și chemarea la săvârșirea actelor de violență împotriva persoanelor.

De asemenea, PCCOCS a anunțat că Gheorghe Cavcaliuc este învinuit și de fabricarea dosarelor penale în privința lui Gheorghe Petic și Ruslan Verbițchi. Procurorii l-au chemat la audieri pe Cavcaliuc pentru 5 noiembrie 2021, dar nu s-a prezentat, aflându-se în prezent la Londra.

20 martie 2023, ora 15:17

De la butoi cu pulbere la operațiuni psihologice: Cazul unui depozit de muniții din timpul Războiului Rece, care a ajuns în prim-planul intrigilor internaționale

Doi străini se întâlnesc într-un tren și discută. Primul arată un pachet de pe raftul cu bagaje: „Ce este înăuntru?”. Proprietarul pachetului răspunde: „Este un MacGuffin”. Primul întreabă: „Ce este un MacGuffin?” Răspunsul: „Ei bine, este o capcană pentru leii din ținuturile muntoase ale Scoției”. Primul bărbat obiectează – „Dar nu există lei în ținuturile muntoase ale Scoției!”. Răspuns: „Ei bine, atunci nu există nici MacGuffin!”.

În industria cinematografică, un MacGuffin se referă la un dispozitiv narativ – de obicei un obiect misterios și dorit –, care împinge intriga mai departe. Determină succesiunea unor întâmplări semnificative, dar propria sa importanță este adesea învăluită în mister. 

În cunoscuta peliculă „Pulp Fiction”, faimosul MacGuffin este o servietă al cărei conținut radios este ascuns mereu publicului, la fel ca documentele secrete din thrillerele lui Alfred Hitchcock, regizorul cel mai asociat cu această tehnică. Hitchcock, cel care a oferit și anecdota străinilor din tren, ca poveste de origine a termenului, a descris MacGuffin-ul drept un „obiect urmărit de spioni – însă publicului nu îi pasă de asta”. 

Cobasna este un MacGuffin geopolitic. Satul din Transnistria, regiune separatistă a Moldovei, găzduiește cel mai mare depozit de muniții din Europa de Est, o relicvă a Războiului Rece, păzită de aproximativ 1.500 de soldați ruși. Amplasarea depozitului, la circa 200 de kilometri de granița cu un stat membru NATO, România, și la doar doi kilometri de frontiera cu Ucraina, i-a garantat acestuia atenție din partea guvernelor și a spionilor. Între timp, publicul – în acest caz, oamenii care locuiesc în zonă – au fost în mare parte indiferenți de prezența acestuia.

Totuși acest lucru se schimbă pe măsură ce războiul din Ucraina provoacă tulburări politice în Moldova. În ultimele șase săptămâni, liderii de la Chișinău și Tiraspol au acuzat guvernele rus și, respectiv, cel ucrainean că ar complota pentru răsturnarea lor. Satul Cobasna este din ce în ce mai citat în acuzații de intrigi geopolitice și acțiuni subversive. Investigația de față examinează credibilitatea și contextul acestor acuzații.

După un an de război de uzură, atât forțele ucrainene, cât și cele rusești se bazează foarte mult pe armele din epoca sovietică, lansând avertismente cu privire la deficitul de muniții. Se estimează că depozitul de la Cobasna adăpostește aproximativ 20.000 de tone de muniții vechi sovietice. Plângerile de lipsă de obuze au provocat speculații că cele două părți implicate în războiul din Ucraina privesc depozitul ca pe un mijloc de a-și reaproviziona trupele. Cu toate acestea, nu este clar dacă munițiile de la Cobasna mai pot să fie utilizate din cauza vechimii lor. Depozitul a fost inspectat ultima dată de observatori internaționali în urmă cu aproape 20 de ani. Conținutul său actual – cantitatea și starea stocului – este cunoscut doar de armata rusă și de aliații săi transnistreni.

Războiul din Ucraina a provocat, de asemenea, temeri că depozitul ar putea fi aruncat în aer – fie accidental de o rachetă rătăcită, fie în mod deliberat printr-un act de sabotaj al Ucrainei sau al Rusiei. Experții din Moldova – o țară care consideră trupele rusești de la Cobasna drept un afront adus suveranității sale – au susținut că explozia ar putea egala forța bombei atomice aruncate asupra orașului japonez Hiroshima în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Alți experți spun că explozia ar putea să fie comparabilă cu deflagrația din 2020, care a distrus zona portuară și cea centrală a orașului Beirut din Liban. Deși este imposibil de măsurat impactul precis al unei explozii, majoritatea estimărilor vorbesc despre un dezastru umanitar și de mediu, care depășește cu mult teritoriul regiunii transnistrene.

„Prezența unei cantități atât de mari de muniții vechi într-un singur loc reprezintă un pericol fizic pentru populația din zonă”, a declarat William Hill, fost șef al Misiunii OSCE în Moldova, care a supravegheat evacuarea parțială a munițiilor în perioada 2001-2004. „Munițiile sunt vechi, iar munițiile vechi nu devin mai sigure. Cel mai mare pericol este că o parte sau toate ar putea să explodeze. Și, deoarece există multe acolo, ar fi o explozie destul de mare.”

Riscul unei detonări accidentale la Cobasna a fost sporit de ostilitățile militare din Ucraina. „Războiul este dezordonat și am văzut deja cum conflictul se extinde departe de linia frontului”, a spus Emily Ferris, expertă pe Rusia și Eurasia la Royal United Services Institute, RUSI, un think tank pe probleme de apărare și securitate cu sediul la Londra.

Ca exemple ale acestei extinderi, ea a menționat atacuri asupra infrastructurii din sudul Rusiei și în profunzimea teritoriului ucrainean, precum și cazuri în care resturi de rachete au aterizat în Polonia și Moldova. „Unele dintre acestea sunt întâmplătoare, altele nu”, a spus ea. „Dar cu cât cele două părți se apropie de un război de uzură, cu atât comportamentul devine mai riscant.” Ferris a spus că, în special, agențiile de informații militare ruse și ucrainene au manifestat un apetit tot mai mare pentru risc, plănuind atacuri ambițioase departe de linia frontului. „Este un fel de război paralel, care are loc între cele două agenții de informații.”

Poziția Transnistriei în Moldova este aproximativ similară rolului Donbasului în Ucraina și al Osetiei de Sud în Georgia. Toate sunt teritorii separatiste, care conferă Rusiei putere asupra țărilor ce încearcă să îi părăsească sfera de influență. Cobasna servește drept instrument de presiune asupra Chișinăului în cadrul negocierilor pentru soluționarea conflictului transnistrean. Efortul internațional de a evacua stocurile periculoase din depozitul de la est de Nistru, supravegheat de OSCE, a fost blocat în 2004, când Transnistria a refuzat să mai  coopereze. Rusia spune că prezența sa militară în regiune este necesară pentru a asigura paza depozitului, în timp ce Moldova susține că Moscova folosește obiectivul ca pretext pentru a-și menține prezența militară în regiune. Kremlinul își descrie trupele din Moldova drept forțe de menținere a păcii. Cei care privesc Rusia ca fiind cea mai mare amenințare la adresa păcii în regiune tratează această descriere – la fel ca anecdota despre leii din ținuturile muntoase ale Scoției – cu neîncredere.

Cum s-a ajuns aici?

Moldova vede în Ucraina o reflecție a sa. Ambele sunt foste republici sovietice care au căutat legături mai strânse cu țările din vestul lor. Făcând acest lucru, cele două state au provocat o opoziție violentă din partea minorităților vorbitoare de limbă rusă din estul lor. Crescând în Moldova în ultimul deceniu de stăpânire sovietică, am văzut manifestații la care s-a revendicat emancipare națională și reunificarea cu România, vecinul nostru din vest cu care avem aceeași limbă. Tinerii de la acea vreme erau recrutați pentru ocupația sovietică a Afganistanului. Teama de a muri într-un război îndepărtat a alimentat antipatia față de Moscova.

Pe măsură ce Moldova independentă a ieșit din ruinele sovietice, a creat legături puternice cu România. Acest lucru a alarmat Transnistria, o fâșie de teritoriu la est, între fluviul Nistru și granița cu Ucraina. Populația de acolo a fost istoric mai empatică față de Rusia; majoritatea locuitorilor vorbesc mai degrabă rusa decât româna. În 1992, militarii moldoveni și separatiștii transnistreni au intrat în război. Un conflict aprig, de cinci luni, s-a încheiat cu mediere rusească. În cadrul acordului de armistițiu, Rusia a pus la dispoziție aproximativ 500 de militari pentru o forță comună de menținere a păcii, care urma să supravegheze o zonă-tampon, ce separa teritoriul administrat de Tiraspol, capitala regiunii secesioniste, de cea mai mare parte a țării aflată sub jurisdicția Chișinăului. Acești militari ruși de menținere a păcii au completat efectiv forța mai mare, care fusese lăsată la depozitul din Cobasna.

Transnistria a devenit un avanpost al influenței ruse, iar politica și economia sa a ajuns în mâinile unei elite represive pro-Kremlin. Jurnaliștii străini tind să o descrie ca pe un parc tematic al Uniunii Sovietice, înghețată în timp, cu piețele sale publice dominate de statuile lui Lenin și Marx. Fabricile din epoca sovietică din regiune nu sunt la fel de atrăgătoare, ci mai curând reprezintă niște relicve ale influenței îndelungate a Moscovei. Transnistria a fost puternic industrializată de sovietici, iar economia ei este astăzi dominată de producție. Fabricile sale sunt puternic subvenționate de Moscova – nu plătesc aproape nimic pentru gazul rusesc ce le satisface nevoile energetice.

Activitatea energofagă de producere a oțelului reprezintă mai mult de jumătate din producția industrială a Transnistriei. Aceasta se desfășoară în orașul Râbnița, unde o uzină deținută în trecut de oligarhul rus apropiat de Kremlin, Alisher Usmanov, a atras muncitori din toată regiunea, inclusiv din Ucraina.  

„Tinerii care s-au dus la muncă la Râbnița au ajuns să rămână acolo”, a spus Serhiy Palamarciuk, primarul satului Malîi Kuialnik, raionul Podilsk, un oraș de peste graniță din Ucraina. „Acum doar părinții lor au rămas aici.”

Palamarciuk a declarat că cea mai mare parte a localitățiil sale a fost în general rusofilă până la invazia din februarie 2022. Rachetele rusești au lovit o unitate antiaeriană din localitate. Aviația rusă a distrus întreaga infrastructură a unității antiaeriene din sat la primele ore ale zilei de 24 februarie, omorând peste 20 de soldați, bărbați și femei. 

„După atac, atitudinea față de Rusia s-a schimbat radical”, a declarat Palamarciuk. În trecut, a spus el, mulți din sat și-au pus speranța într-un „boom economic” în Transnistria. „Asta nu s-a întâmplat niciodată. Raiul promis a dispărut”, a explicat el. „Unde este Rusia, nu poate să existe bunăstare”. 

Satul Malîi Kuialnik este situat în regiunea Odesa, în raionul Podilsk, lângă Cobasna. La sfârșitul anului trecut, am vizitat această zonă pentru a afla atitudinea localnicilor ucraineni față de depozitul de muniții rusești de peste segmentul de graniță cu regiunea transnistreană. Am intrat în Ucraina printr-o vamă prin care au trecut sute de mii de refugiați ucraineni în decursul unui an de ostilități militare. 

În vama ucraineană, am văzut mulțimi de oameni nervoși și neliniștiți. Unii bărbați se certau cu grănicerii din cauza că nu aveau permisiunea să părăsească țara. Femeile și copiii lor plângeau în autobuze. Drumul spre Podilsk a fost presărat cu puncte de control și cu obstacole antitanc. Traficul era redus, în mare parte, mașini vechi și camioane de epocă sovietică. În comparație cu vizitele anterioare, am văzut puține vehicule moderne. Cei care își puteau permite astfel de mașini se pare că fugiseră de război.

Ar putea Rusia să atragă Transnistria în război?

Prezența militară rusă în Transnistria îngrijorează de mult Kievul. După anexarea Crimeii în 2014, Ucraina a săpat un șanț de-a lungul frontierei cu Transnistria. Toate punctele de trecere a frontierei Ucrainei cu regiunea separatistă au fost închise de la invazia pe scară largă a Rusiei de anul trecut. „Transnistrenii sunt implicați în acțiunile Rusiei împotriva Ucrainei”, a spus Palamarciuk. „Localnicii din satele de graniță înțeleg că situația este mai gravă pentru că trupele rusești au ocupat Transnistria”.

Cele 20.000 de tone de muniție păzite de trupe rusești nu pot fi evacuate din Transnistria cu ușurință. Regiunea separatistă nu are o pistă de aterizare militară și s-a bazat pe un acord informal cu Moldova pentru legăturile sale aeriene. În 2001-2004, în cadrul unui efort de dezarmare supravegheat de OSCE, legătura feroviară a Transnistriei cu Ucraina a fost folosită pentru a transfera o parte considerabilă a stocului de muniții de la Cobasna în Rusia. Având în vedere că procesul de dezarmare este blocat de mult și granița cu Ucraina închisă, Rusia poate să aibă acces astăzi la munițiile de la Cobasna doar dacă forțele sale din Ucraina ar putea să facă joncțiunea cu cele din Transnistria.

Speculațiile că Transnistria ar putea să intre în război în Ucraina sunt aproape la fel de vechi ca războiul însuși. La sfârșitul lui aprilie 2022, la două luni după invazie, un comandant rus de rang înalt, Rustam Minnekayev, a declarat că ocuparea coastei de sud a Ucrainei ar putea să deschidă „o altă rută” spre Transnistria, unde, susținea el, populația vorbitoare de rusă ar fi persecutată. Afirmația, pentru care nu a oferit nicio dovadă, se aseamănă cu pretextul Moscovei pentru invadarea Ucrainei. Câteva zile mai târziu, în Transnistria au fost semnalate o serie de mici explozii, vizând antene radio și instalații militare și de securitate. Regimul secesionist a vorbit atunci de lansarea unor drone deasupra depozitului de muniții Cobasna și s-au tras focuri de armă în sat.

Președintele autoproclamat al Transnistriei, Vadim Krasnoselski, a declarat că forțele ucrainene ar fi orchestrat atacurile „teroriste” pentru a atrage regiunea în război. Kievul a negat acuzațiile. Potrivit lui Kamil Calus, expert al think tank-ului din Varșovia, Centrul pentru Studii Estice, atacurile au fost „cel mai probabil organizate de sau cu participarea serviciilor secrete rusești”. În opinia sa, prin aceste manevre s-a urmărit crearea unui sentiment de nesiguranță generală, destabilizarea Moldovei și prezentarea Ucrainei drept stat terorist. Alți analiști au sugerat că Rusia ar fi organizat atacurile sub steag fals pentru a deschide calea intrării în război a Transnistriei, care să servească drept rampă de lansare a unui asalt asupra orașului ucrainean Odesa.

Adevărat sau fals, obiectivul militar urmărit de Kremlin a început să pară din ce în ce mai improbabil pe măsură ce rezistența ucraineană a forțat armata rusă să-și reducă obiectivele inițiale de război. Astăzi, Transnistria rămâne la sute de kilometri de cele mai apropiate forțe ruse din Ucraina, iar orașele-cheie dintre acestea – Odesa, Mykolaiv și Herson – sunt sub controlul ferm al Ucrainei. Analiştii sunt sceptici că trupele ruse şi transnistrene – despre care se crede că numără câteva mii de militari – ar putea juca un rol semnificativ în război. Majoritatea covârșitoare a acestor trupe sunt slab pregătite și recrutate la nivel local. Chiar și unitatea celor 1.500 de paznici de la Cobasna, bunăoară, este formată în mare parte din transnistreni care și-au câștigat cetățenia rusă.

Fără să facă față ucrainenilor în luptă, trupele din Transnistria servesc o funcție precisă pentru Rusia. Potrivit lui Artem Filipenko, expert în cadrul Institutului Național pentru Studii de Securitate din Kiev, contingentul ar putea fi folosit pentru „acțiuni de spionaj și sabotaj” în sudul Ucrainei. Cu toate acestea, o valoare mai mare este simpla amenințare că aceste trupe ar putea fi cumva aduse în joc, așa cum se subliniază în frecventele comunicate ale Tiraspolului despre exerciții militare și pregătirea generală pentru luptă. „Ucraina este forțată să țină cont de prezența acestui contingent și să mențină forțe în regiunea Odesa pentru a descuraja orice atac din Transnistria”, a spus Filipenko. 

Autoritățile secesioniste transnistrene au refuzat să răspundă la întrebări, în timp ce ambasada Rusiei în Moldova nu a răspuns unei solicitări de comentarii.

Potrivit lui Emily Ferris de la RUSI, efortul de război rus ar fi putut avea mai mult folos pentru Transnistria dacă ar fi reușit obiectivul său inițial, expansiv, de a crea un coridor sudic, pe direcția Mariupol - Crimeea - Odesa. Dacă s-ar fi întâmplat acest lucru, a spus ea, Transnistria ar fi putut servi drept bază logistică, contribuind la întărirea liniilor de aprovizionare rusești. „Are resurse limitate, dar, cel puțin, nu este un teritoriu inamic ostil, spre deosebire de restul Ucrainei”.

Acum când Rusia și-a limitat obiectivul militar la fronturile de sud și de est, după cum a spus Kremlinul, costul aducerii unui alt teritoriu în război depășește cu mult orice beneficii. „Să deschidă un alt front când nu s-ar putea conecta cu el, când liniile lor de aprovizionare sunt deja întinse – cred că ar fi practic peste puterile lor.”

Cu toate acestea, avertismentele că Transnistria s-ar putea alătura conflictului nu s-au stins. În decembrie anul trecut, șeful Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova a declarat că Rusia va lansa o ofensivă împotriva Republicii Moldova în 2023, în vederea conectării cu Transnistria. „Întrebarea nu este dacă, ci când se va întâmpla asta”, a declarat Alexandru Musteață pentru postul TVR Moldova. El a menționat pe scurt depozitul de muniții, sugerând că ar putea fi un obiectiv al invaziei ruse. „Una dintre ipoteze este utilizarea acestor muniții într-o posibilă confruntare militară”, a spus el.

Ar putea fi folosite în război munițiile de la Cobasna?

Invazia pe scară largă a Ucrainei a lovit Moldova mai tare decât pe vecinii săi. Economia celei mai sărace țări din Europa depinde de remitențe, în timp ce scena sa politică este disputată de liderii care militează pentru aderarea la UE și cei care optează pentru legături mai strânse cu Rusia. Populația de 2,6 milioane a crescut cu aproximativ 84.000 de refugiați ucraineni anul trecut. Moldova are cea mai mare proporție de refugiați ucraineni pe cap de locuitor în comparație cu alte țări din Europa. Atacurile asupra rețelei electrice a Ucrainei au dus la pene de curent și fragmente de rachete căzute pe teritoriul Moldovei. Rachetele rusești care traversează spațiul aerian moldovenesc au determinat suspendarea perioadă a zborurilor de pasageri. Întreruperea aprovizionării cu energie – până de curând dependentă în întregime de gazul rusesc – a dus la o creștere exponențială a inflației, ridicând prețurile bunurilor de bază cu peste o treime. Mii de moldoveni au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva dificultăților economice, mulți dintre ei locuitori săraci și în vârstă din zonele rurale care susțin opoziția prorusă.

La începutul lunii februarie, premierul Republicii Moldova Natalia Gavrilița a demisionat, invocând crizele declanșate de războiul din Ucraina. Câteva zile mai târziu, președinta proeuropeană, Maia Sandu, a acuzat Rusia că ar complota pentru răsturnarea guvernului actual. „Sabotorii cu pregătire militară, camuflați în haine civile” plănuiau, a spus ea, să atace instituțiile statului și să ia ostatici. Ea a cerut Parlamentului să aprobe legi care acordă puteri lărgite serviciilor de securitate – o mișcare ce a stârnit critici din partea activiștilor locali pentru drepturile omului. Declarațiile Maiei Sandu au venit la doar câteva zile după ce președintele ucrainean Volodimir Zelenski a emis un avertisment similar, spunând că serviciile speciale ucrainene au descoperit un complot rusesc de destabilizare a Republicii Moldova.

Rusia a reacționat la declarațiile guvernelor de la Chișinău și Kiev. Pe 23 februarie, Ministerul Apărării al Rusiei a anunțat că a dejucat un complot ucrainean de invadare a Transnistriei. Ca pretext pentru invazie, a spus ministerul, serviciul de securitate ucrainean plănuia o operațiune sub steag fals prin care agenții săi, deghizați în soldați ruși, să lanseze atacuri din Transnistria. Două săptămâni mai târziu, la începutul lunii martie, autoritățile separatiste transnistrene susținute de Rusia au declarat că au dejucat un complot ucrainean de asasinare a liderului secesionist, Vadim Krasnoselski. Ucraina a respins toate acuzațiile și le-a calificat drept provocări și „operațiuni psihologice” lansate de Moscova.

Puțini analiști cred că Ucraina va lansa o ofensivă în Transnistria. „Mi se pare incredibil că ucrainenii ar încerca un fel de incursiune terestră, deoarece acest lucru ar încălca integritatea teritorială a unei alte țări – lucru de care este acuzată Rusia în prezent”, a spus Emily Ferris de la RUSI. De asemenea, nu există niciun indiciu că Rusia intenționează să atace Moldova. Institutul pentru Studiul Războiului din SUA este de părere că Rusia nu are capacitatea pentru un astfel de atac și că ultimele sale afirmații par să facă parte dintr-un efort mai larg de destabilizare a Republicii Moldova, posibil prin pregătirea terenului pentru un atac sub steag fals în Transnistria.

Narațiunea oficială rusă a fost însoțită de tot mai multe mențiuni despre Cobasna pe canale neoficiale. Un articol recent de pe un blog militar rusesc a speculat că Ucraina ar putea încearca să acapareze depozitul de muniții de la Cobasna pentru a-și aproviziona trupele. Afirmații similare au fost amplificate și pe rețelele de socializare prin declarații care susțin că Transnistria ar fi prins în capcană depozitul de muniții pentru a preveni căderea acestuia în mâinile ucrainene. 

Totuși există o problemă majoră cu afirmațiile că fie Ucraina, fie Rusia, de altfel, ar putea folosi depozitul pentru a furniza stocul în scădere a armatelor lor de obuze. Cele mai noi muniții fabricate păstrate la Cobasna „au probabil cel puțin 40 de ani”, a spus William Hill, fostul ambasador OSCE în Moldova. El a făcut parte din echipa internațională care a inspectat depozitul în timpul efortului de dezarmare de scurtă durată de la începutul anilor 2000. „Nu este foarte util în scopuri militare.” Din cauza vechimii lor, a spus Hill, cea mai mare parte a munițiilor nu ar mai fi suficient de sigură sau de fiabilă pentru a fi folosite în luptă.

Un oficial moldovean a confirmat că cea mai mare parte a munițiilor au depășit cu mult data-limită de utilizare. „În perioada 2004-2007, cea mai mare parte a acestor muniții expirase deja sau se apropia de sfârșitul termenului de valabilitate”, a declarat Valeriu Mija, secretar de stat la Ministerul Apărării al Republicii Moldova. Emily Ferris de la RUSI a precizat că inspecțiile internaționale anterioare au arătat că depozitul conținea doar arme sovietice degradate, care nu ar fi de niciun folos într-un război activ. „Chiar dacă obuzele nu ar fi degradate”, a spus ea, „mi-ar fi greu să cred, în primul rând, că sunt încă utilizabile sau compatibile cu armamentul actual al Rusiei și, în al doilea rând, că ar putea schimba cu adevărat cursul războiului în favoarea Moscovei.”

Există riscul unei explozii la Cobasna?

Douăzeci de mii de tone de muniții sovietice degradate ar putea avea o valoare mică în prima linie a războiului? Ar putea totuși să ajungă să joace un rol în conflictul mai larg? Atât Rusia, cât și Ucraina au capacitatea de a arunca în aer depozitul Cobasna, deși motivele lor pentru a face acest lucru sunt mai degrabă improbabile.

Vara trecută, Ucraina a atacat zeci de depozite de muniții rusești în Donbas, folosind rachete Himars furnizate de SUA pentru a lovi ținte în spatele liniilor frontului. Aceste atacuri, însă, au distrus munițiile destinate câmpului de luptă, mai degrabă decât stocul degradat. Depozitele erau de altfel situate pe teritoriul ucrainean, deși într-o regiune aflată sub control rusesc. Un atac masiv ucrainean asupra a ceea ce este oficial teritoriul Moldovei, o țară prietenă, ar fi greu de justificat. Probabilitatea ridicată a victimelor civile ar trebui să acționeze ca un alt factor de descurajare, deoarece ar putea pune în pericol sprijinul diplomatic și militar occidental de care depinde Ucraina. Întrucât Cobasna se află la doar doi kilometri de granița cu Ucraina, explozia va avea cu siguranță un impact și asupra civililor ucraineni.

De asemenea, este greu de estimat cum ar putea Rusia să beneficieze de aruncarea în aer a Cobasnei. O explozie la depozit ar ucide sute de soldații proprii, precum și civili dintr-un teritoriu aliat, în special aproximativ 1.000 de locuitori ai satului Cobasna. Un atac cu steag fals, efectuat doar pentru a implica Ucraina, ar putea, teoretic, să servească obiectivelor Rusiei. Cu toate acestea, subterfugiul ar trebui să evite suspiciunile aliaților Ucrainei – lucru greu de crezut, având în vedere reputația Rusiei. Artem Filipenko de la Institutul Național pentru Studii de Securitate din Kiev a spus că un atac rusesc asupra Cobasnei este totuși de imaginat doar în condițiile în care Rusia urmărește scopul să obțină avantaje tactice din posibile dezastre. „Ar trebui să luăm în considerare disponibilitatea Rusiei de a recurge la provocări și crime. După cum vedem, ei amenință și Centrala nucleară Zaporojie”, a spus el, invocând numeroasele avertismente că ciocnirile în apropierea centralei electrice din estul Ucrainei ar putea provoca un accident catastrofal.

Cu toate acestea, cel mai mare pericol pentru Cobasna poate proveni încă din cea mai prozaică dintre amenințări – o explozie accidentală, posibil declanșată de protocoale de siguranță laxe sau resturi de rachete sau o combinație a celor două. Mai mulți experți au pus la îndoială dacă munițiile au fost depozitate corespunzător. „Nimeni nu a lăsat înregistrări scrise despre tipul munițiilor și unde exact sunt păstrate”, a spus Ion Leahu, un colonel în retragere al Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova.

Preocupări similare au fost evidențiate într-un raport OSCE, în urma vizitei ambasadorilor din noiembrie 2006 la Cobasna – ultima inspecție a unei echipe internaționale. Raportul spunea că nu există un inventar exact al munițiilor, în timp ce păstrarea acesteia ar putea fi afectată de modul în care a fost depozitată: „Înălțimea stivelor, absența completă a benzilor și paletizării și lipsa spațiului dintre acestea îngreunează accesul și ar putea astfel împiedica procedurile de verificare și contabilitate, ceea ce ar putea afecta siguranța.”

În cazul în care Cobasna iese nevătămată din război, experții spun că munițiile ar trebui distruse la fața locului, mai degrabă decât să fie transportate în Rusia. Întrucât distrugerea la fața locului este un proces costisitor și complex, Moldova ar trebui să înceapă să se pregătească pentru aceasta prin convocarea unei conferințe a țărilor și organizațiilor dispuse să contribuie, potrivit lui Sergiy Gherasimciuk, expert în securitate și director executiv adjunct al Centrului de Politică Externă, Ukrainian Prism, de la Kiev. „Dacă Rusia este învinsă, va fi mult mai ușor să începeți procesul”, a spus el.

Stanislav Secrieru, analist senior la Institutul pentru Studii de Securitate al Uniunii Europene, de la Paris, a spus că o înfrângere a Rusiei ar putea crea o oportunitate pentru o înțelegere politică între Chișinău și Tiraspol. Cu toate acestea, a avertizat el, o Rusie slăbită în anii 1990 a reușit încă să-și mențină influența în conflictele din Georgia și Moldova cu regiunile lor separatiste. „Ar trebui evitate presupunerile liniare că înfrângerea Rusiei va schimba automat status quo-ul în Transnistria, Osetia de Sud și Abhazia”.

Încercările eșuate pentru identificarea unei soluții în aceste teritorii – eșecul prelungit de a le face sigure – rezonează cu soarta pulberei de la Cobasna. În 2004, când relațiile dintre Rusia și Occident au fost mai bune, pauza în evacuarea armamentului condusă de OSCE a fost văzută ca un regres temporar. „Ne-am gândit că ne vom întoarce la retragerea munițiilor în câteva luni sau câțiva ani”, a spus William Hill, fost ambasador în Moldova. Nimeni nu a avut în vedere la momentul respectiv că situația ar rămâne înghețată așa timp de 19 ani.”

Nu am putut să călătoresc la Cobasna pentru această investigație, deoarece autoritățile transnistrene au restricționat accesul jurnaliştilor  de la invazia pe scară largă a Ucrainei. Cu toate acestea, într-o călătorie anterioară, cu trei luni înainte de invazia rusă în Ucraina, am fost uimit de cât de plăcut arăta satul Cobasna. Dincolo de satele din jur, care au un aspect de mizerie rurală – drumuri rele și case dărâmate. Prin comparație, Cobasna are case îngrijite și drumuri asfaltate.

Primarul satului, Leonid Ivanovici Kuratov, mi-a spus la telefon că satul își datorează norocul depozitului de muniții de la periferie.

„Oamenii de aici lucrează în unitatea militară”, a spus el. „Sunt tratați bine, au salarii bune. Nu le este frică [de o explozie] pentru că aceasta este slujba lor.” El a vorbit cu nostalgie despre o perioadă dinaintea războiului, când sătenii de pe ambele părți ale graniței cu Ucraina se vizitau unul pe celălalt. "Ce s-a întâmplat cu ei? Americanii i-au transformat în zombi! I-au schimbat pe ucraineni din rădăcini!”

Ilie Gulca este jurnalist de investigație din Chișinău. Acest articol a fost realizat în cadrul Fellowship for Journalistic Excellence, susținut de Fundația ERSTE, în cooperare cu Balkan Investigative Reporting Network. Editare de Neil Arun.