În iureșul scumpirilor din această perioadă, mulți bătrâni au rămas singuri în fața greutăților. În lipsa copiilor sau a rudelor, fără bani, majoritatea duce o viață la limita sărăciei și a deznădejdei, mai ales că puțini sunt cei care le trec pragul. Autoritățile locale ridică din umeri și spun că bugetul lor este limitat, iar nevoiași sunt mulți, așa că nu pot să-i ajute pe toți. Unii au noroc de organizațiile neguvernamentale, care câștigă fonduri străine, în special, europene și astfel, le oferă produse de igienă sau câte un prânz cald. De multe ori, fiind unica masă a bătrânilor lăsați în voia sorții.
Anastasia Iliev are 88 de ani și este din satul Camenca, Glodeni, trăiește singură, iar pe lângă toate necazurile, a orbit. Rar când cineva îi pășește pragul casei. O rază de speranță și de bucurie i-au adus angajații unui ONG local, care cu ajutorul unor fonduri europene, timp de trei luni, zilnic, i-au oferit un prânz. În momentul filmării, a fost ultima masă gratuită din proiect, întrucât banii s-au terminat, chiar, cu o zi înainte de ziua ei de naștere.
Acest prânz a fost, de multe ori, unica mâncare caldă. Ne-a spus că mâncă câte puțin, ca să-i ajungă pe toată ziua.
Femeia nu a avut copii, iar de șase ani nu vede. Ne-a mărturisit că are o pensie de 2000 de lei, dar care, acum când totul s-a scumpit, abia de îi ajunge.
În satul Camenca mai sunt încă 40 de persoane, care trăiesc la limita sărăciei. Un locuitor din satul vecin Cobani nu a rămas indiferent la greutățile lor, de aceea a înființat un organizație neguvernamentală de servicii sociale. Bărbatul obține bani de la donatori străini, în acest caz a fost de la UE. Din păcate proiectele au bugete limitate și sunt temporare.
Pe lângă prânzuri calde, unii bătrâni primesc produse alimentare și igienice, bunăoară, ca Maria Sobețcaia de 73 de ani, care de doi ani este imobilizată la pat.
Femeia mai este ajutată de fiul ei, dar care nu are un loc stabil de muncă, fiind zilier.
Iar Eugenia Tcaci în vârstă de 79 de ani s-a bucurat mult, când a primit 300 de kg de cărbuni, doar că sunt suficiente doar pentru jumătate de sezon.
Autoritățile se declară neputincioase și spun că bugetul primăriei e prea mic pentru a oferi ajutor permanent tuturor. Iar numărul celor nevoiași este mult prea mare. Banii sunt cheltuiți în alte domenii.
Deocamdată, autoritățile nu au o soluție clară. Așa că unicul sprijin al acestor oameni care supraviețuiesc zi de zi sunt proiectele sporadice ale organizațiilor locale.
Urmăriți un reportaj realizat de echipa Cu sens.
