Zi neagră în calendar. Se împlinesc 73 de ani de la cel de-al doilea și cel mai mare val al deportărilor din Basarabia în Siberia. Deportările au fost o formă a represiunii politice puse în practică de autoritățile sovietice. Peste 11 mii de familii, în total circa 35 de mii de basarabeni, au fost deportați în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949. Arestările s-au făcut noaptea cu forțele soldaților veniți în sate cu mașinile. Unii cetățeni care au încercat să scape cu fuga au fost împușcați.
Gospodarii arestați împreună cu familiile lor, cu copiii, cu bătrâni, fără a li se permite să ia rezerve cu ei, au fost urcați cu forța în vagoane pentru vite și duși. Toate bunurile - casele, utilajul țăranilor deportați - au fost transmise colhozurilor, iar o parte din ele au fost furate, vândute de către organele financiare ale raioanelor respective. Multe din aceste edificii au fost oferite ofițerilor care erau aici în NKVD, nomenclaturii etc. Mulți dintre gospodarii deportați nu au mai revenit în patrie, au fost împușcați pe drum, au murit de foame, de boli, de durere sufletească, de muncă peste puterile lor.
Victimele deportărilor sunt comemorate în fiecare an, când în data de 6 iulie este zi de doliu național.
La împlinirea celor 73 de ani de la cumplitul eveniment, mai mulți oficiali de la Chișinău și reprezentanți ai partidelor politice au transmis mesaje prin care condamnă acele acțiuni.
„Această crimă împotriva umanității a mutilat destinele compatrioților noștri, iar rănile rămase mai sângerează și astăzi. Este de datoria noastră să le păstrăm vie memoria, pentru ca astfel de drame să nu se mai repete niciodată. Totodată, este necesar să acordăm tot suportul necesar supraviețuitorilor acestui calvar”, se menționează într-un comunicat de presă al Partidului Democrat.
„Deportarea în masă a fost cea mai amplă strămutare forțată a moldovenilor în Siberia. În total, au fost deportați 35 796 de persoane, dintre care 14 033 femei, 11 899 de copii și 8 864 de bărbați. Majoritatea acestora au supraviețuit și au revenit în Moldova după 1953, însă ei niciodată nu și-au mai recăpătat locul pe care îl aveau în societate. Urmările acestei represiuni în masă, motivată de dogmele ideologiei comuniste, le simțim acut până astăzi. Printre deportați s-au numărat cei mai experimentați agricultori și oameni cu experiență în diverse domenii și de diferite naționalități. Numele fiecăruia dintre ei, stația de la care au fost îmbarcați și cea de destinație pot fi aflate pe pagina web oficială a Agenției Naționale a Arhivelor din subordinea Ministerului Justiției, care a plasat zilele acestea listele pe eșaloane și vagoane pentru circa 99% dintre cei deportați în 1949 în regiuni precum Tiumen, Kurgan, Irkutsk, Habarovsk și altele. O societate fără memorie e ca un individ fără memorie, care nu poate lua decizii adecvate privind prezentul și viitorul”, a punctat ministrul Justiției, Sergiu Litvinenco.
„Noi trebuie sa fim solidari cu victimele tuturor regimurilor, totodată pentru noi aceste lucruri inumane trebuie sa fie o lecție care nu trebuie repetată”, a menționat deputatul PAS, Petru Frunze.
