Declarația președintei Maia Sandu, potrivit căreia ar vota „da” în cazul unui referendum pentru unirea cu România, are mai mult o conotație geopolitică și este adresată către marile cancelarii ale Occidentului. De această părere este analistul politic Mihail Isac, care consideră că mesajul șefei statului este adresat statelor partenere, populației Moldovei, dar mai ales Federației Ruse. În acest context, întrebarea despre unire funcționează ca un test de sinceritate, ca un semnal strategic și ca muniție pentru propaganda adversă, știind că, fără majoritate, o astfel de inițiativă ar fi sinucigașă din punct de vedere politic.
Declarația, care nu este nouă ca idee, fiind menționată încă din 2016, ar fi fost făcută acum într-un context de securitate concret, și anume „presiunea Rusiei și fragilitatea unei democrații mici într-o regiune în război”. În acest context, pentru analistul politic, „Unirea apare mai degrabă ca plan de ultimă instanță dintr-o conversație despre securitate”, și nu ca „un proiect de guvernare de mâine dimineață”.
De asemenea, nici faptul că declarația a fost făcută pentru presa britanică nu este întâmplător. Prin această alegere, șefa statului a dorit să aibă acces către audiența occidental interesată de politică externă, „iar invitația înseamnă acces direct la publicul care contează în ecuația sprijinului, inclusiv capitale occidentale, donatori, decidenți, opinie publică”.
În acest mod, șefa statului a arătat Occidentului că „Republica Moldova nu vrea să rămână zonă gri”.
Totodată, un alt aspect important este legat de integrarea europeană, care reprezintă un obiectiv mult mai realist și cu o susținere mai largă din partea societății. În acest context, mesajul Maiei Sandu ar putea funcționa „și ca o presiune simbolică pentru accelerarea parcursului european, inclusiv ideea, discutată de unii comentatori, de a nu ține Republica Moldova „la pachet” cu alte dosare regionale”.
„Declarația este clar un semnal către Bruxelles în această cheie”, accentuează Isac.
Discuția despre acest subiect a căpătat relevanță și în contextul războiului din Ucraina, un aspect confirmat de declarația premierului Alexandru Munteanu. Acesta a afirmat că, în opinia sa personală, ar vota „pentru” unirea, dar, în calitate de prim-ministru, ar respecta voința majorității, care se axează pe integrarea în Uniunea Europeană.
În această situație, pentru Mihail Isac, reacția Rusiei și a actorilor pro-ruși din țara noastră este una previzibilă.
„La Chișinău, partidele pro-ruse au mers pe linia „trădării”, cerând anchete și demisii, o reacție care are și rolul de a speria electoratul moderat și de a muta discuția de la UE la „panică identitară”, remarcă analistul.
Astfel, pentru Mihail Isac, unirea nu pare realistă pe termen scurt, dintr-un motiv esențial: „nu există o majoritate consolidată”.
Analistul consideră că fără o majoritate puternică, un referendum pentru unire ar fi „sinucigaș politic” și ar contribui la adâncirea polarizării interne, ceea ce ar avantaja Moscova. În opinia sa, orice inițiativă de unificare ar trebui să fie precedată de reforme clare, menite să elimine influența rusă din instituțiile Republicii Moldova.
Pe termen mediu și lung, pentru Mihail Isac, realismul unei eventuale uniri depinde de două condiții esențiale. În primul rând, de parcursul european al Republicii Moldova, deoarece aderarea la Uniunea Europeană ar diminua semnificativ barierele economice și administrative. În al doilea rând, din perspectiva securității regionale, dacă amenințarea rusă se intensifică, preferințele publice ar putea să se modifice.
„În acest sens, declarația Maiei Sandu poate fi citită mai degrabă ca o propoziție de tip „opțiune de siguranță” într-o lume instabilă, nu ca un calendar. Și mai e un detaliu pragmatic”, subliniază analistul.
