De ceva vreme, o prisacă din raionul Criuleni este locul perfect de muncă pentru un grup de persoane, cu dizabilități de auz. Prin intermediul unui proiect social, persoanele au fost angajate aici ca să îngrijească de familiile de albine. Le-a fost mai greu în perioada pandemiei, pentru că nu au putut activa, dar acum sunt din nou printre roiuri.
„Ele de acum, iată, uitați-vă, se pregătesc ca să ierneze. Noi avem o agendă în care însemnăm toate procedurile pe care trebuie să le facem în căsuță. Fiecare căsuță este numerotată și noi știm, dacă în căsuța 24 trebuie astăzi hrănite, noi le dăm hrană. Alte căsuțe, dacă au nevoie de medicamente, noi le dăm medicamente”.
„Aici, în Cimișeni, raionul Criuleni, în fiecare zi, trei persoane cu nevoi speciale îngrijesc cu mare atenție de 56 de stupi de albine, în acest loc, spun ei, își găsesc refugiu dar și alinare”.
Ecaterina este una dintre angajați. Ea are 35 de ani, este căsătorită și are trei copii. Participă la acest proiect de la bun început și spune că este pentru prima oară, când a fost acceptată în câmpul muncii, fără a i se reproșa că este o persoană cu dizabilități. Activitatea pe care o face aici, pe lângă faptul că o scoate din zona de confort, este și un mare suport financiar pentru ea și familia sa:
„Când vin aici mă liniștesc, simt o liniștire sufletească. Facem rame, pregătim pentru a le pune în căsuță, pregătim pentru miere”.
Fiind angajată deja de trei ani, femeia spune că a reușit să învețe toate secretele albinelor:
„Cu ele trebuie ca cu copiii, trebuie să le vorbești, să le cânți...”.
„Iubesc să aibă borcanul curat, dacă e murdar, ele nu beau, asta e ce am observat”.
Și Cristina activează în acest proiect deja de doi ani. Pentru ea, munca este o satisfacție, chiar dacă nu este una ușoară. Recunoaște că a fost primită cu brațele deschise și se bucură că poate fi de folos. Între timp, și ea a învățat toate procesele de colectare a mierii:
„Rama, așa, ea se învârtește de două ori, apoi mierea se scurge pe aici”.
Ideea afacerii a venit acum trei ani din dorința de a ajuta tinerii cu dizabilități, mai cu seamă, pe cei din localitățile rurale, ca să-și construiască un viitor, să se angajeze în câmpul muncii și să se simtă apreciați pentru activitatea lor. Veronica Căpătici, directorul executiv al Asociației Copiilor Surzi din Moldova, spune că nu a fost deloc ușor, deoarece aceste persoane nu credeau că pot reuși. Totuși, au fost selectați câțiva tineri, care s-au integrat cu succes, acum, valorificându-și aptitudinile în familia „Darul Albinelor”.
„Am integrat trei persoane cu dizabilități în câmpul muncii, două sunt prezente aici, fetele lucrează. O tânără cu deficiență de auz este în Chișinău, dar avem un atelier deschis, unde confecționează articole de artizanat”.
Organizația a beneficiat de un grant în valoare de 4500 de euro, datorită căruia au reușit să angajeze personal și să achiziționeze utilajele necesare.
„Ne bucurăm foarte mult să vedem că sprijinul nostru chiar face diferențe și aduce valoare adăugată”.
Potrivit studiului „Intenții bune”, lansat de către Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare, Pandemia de COVID-19 a înrăutățit considerabil situația persoanelor cu dizabilități pe piața muncii. Rata de ocupare a coborât la cel mai jos nivel din ultimii cinci ani - 13,5%, fiind de trei ori mai mică în raport cu rata de angajare a populației generale - 39,8%, în 2021, înainte de pandemie.
